Rănile nu încep cu noi.
Ele vin călătorind de departe,
din casele în care dragostea trăia cu agresivitate, din poveștile în care cei
iubiți, cei dragi, rănesc, fără să știe.
Astfel, din generație în generație, durerea s-a stins ca un ecou pe care nimeni
nu l-a putut ține în tăcere.
Până într-o zi când cineva se
oprește.
Nu să judece.
Nu pentru răzbunare.
Doar să privească durerea din ochi și să spună: STOP......PÂNĂ AICI....
Cineva decide să semene dragoste
acolo unde au fost răni.
Decide să ofere
tandrețe acolo unde era frică.
Decide să taie lanțurile invizibile transmise din generație în generație și
lasă viața să respire liber.
Pentru că vindecarea nu înseamnă uitare.
Vindecarea
este onorarea iubirii adevărate și alege o cale unde violența nu are
moștenitori.
Astăzi îl sărbătoresc pe cel curajos, care a decis să vindece istoria familiei,
chiar dacă inima tremură făcând asta.
Pentru că curajul tău este un dar, nu numai pentru ei, ci pentru toți cei
care vor veni după tine.
Eu sunt ghidul tău și merg
alături de tine pe drumul tău de eliberare, echilibrare și vindecare, mereu cu
bunătate, ascultare, lumină și iubire.
Cu Binecuvântri
Divine.......
Vasile Cotlet

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu