Consacrarea

A consacra înseamnă a îi oferi ceva anume, cu sinceritate şi în mod total şi necondiţionat, lui Dumnezeu, cu scopul de a sfinţi acel „ceva” prin comuniunea tainică cu Dumnezeu.

Pentru a evita orice confuzie, subliniem faptul că pentru a face o consacrare şi a consacra ceva anume lui Dumnezeu nu trebuie realizat vreun ritual specific şi nici nu este nevoie de un sacerdot  care să opereze această consacrare, la fel cum nu este nevoie neapărat de un preot pentru a face o binecuvântare.

Consacrarea nu este un act ritual religios, ci o modalitate de a proceda pe care o poate aborda orice fiinţă umană pentru a aprofunda relaţia ei directă şi nemijlocită cu Dumnezeu, în acelaşi mod în care fiecare fiinţă umană poate să se roage direct la Dumnezeu şi nu are nevoie pentru aceasta de niciun intermediar.

Poti folosi cu succes consacrarea:

♦ la inceputul fiecarei zile

 Cum te juta?

♦ iti creste vibratia energetica, prin conectarea cu o forma superioara de energie si prin detasare;

♦ ia presiunea de pe tine, si iti da mai multa libertate de a actiona;

♦ reduce stresul, fricile si starea de anxietate care vin impreuna cu gandurile “Dar daca…?” (zona in care se desfasoara toate tiparele fataliste posibile);

♦ iti lucreaza “muschiul credintei” ;

♦ te ajuta sa renunti la control si rigiditate; 

♦ te invata sa accepti rezolvarile care vin intr-o alta forma decat cea pe care ti-o imaginasei tu.

Cum o faci?

1. Inchizi ochii, te asezi undeva linistit si te relaxezi.

2. Respiri adanc de cateva ori.

3. Te gandesti la situatia pe care o vrei clarificata / rezolvata si apoi faci consacrarea propriu-zisa:

“Iti daruiesc Tie (Doamne / Dumnezeu, Fiinte de lumina, Univers*) toate gandurile mele, toate actiunile mele, toate faptele mele etc.

Fie ca ele sa fie pentru binele meu cel mai inalt, pentru binele celorlalti, in acord cu voia divina* si in armonie cu toata Creatia / Universul.” 

„Doamne Dumnezeule, Divinitate, Ţie Îţi dăruiesc aici şi acum, în mod total şi necondiţionat toate roadele acestei acţiuni…” 

Concluzia 

Pentru mine consacrarea e echilibrarea intre a actiona si a lasa lucrurile sa fie.

Nu las totul in voia sortii (fac tot ce pot eu mai bine), dar stiu si accept cu seninatate ca, daca ceva iese altfel decat am planuit eu, e pentru binele meu.

Posibil sa nu am eu capacitatea sa inteleg acum de ce anume, dar totul este mereu in directia buna si probabil voi intelege cand voi fi pregatita (si asta imi este demonstrat uitandu-ma in urma la planuri bine incropite care au esuat, si a fost fantastic de bine pentru mine sa fie asa.)

Christina