Există această preocupare de la o vârstă foarte fragedă.
O căutare tăcută
care arde în tine, fără ca tu să știi exact ceea ce cauți.
Ca o senzație
persistentă că realitatea nu se limitează la ceea ce percep ochii tăi.
Un sentiment
difuz, o conexiune intimă cu ceva mai măreț, fără a-i putea numi.
Te-ai simțit
adesea în altă parte, pierdut în gânduri, incapabil să te ancorezi pe deplin în
această lume care părea prea mică pentru a cuprinde ceea ce purtai înăuntru.
Neînțeles.
Ciudat.
Prea sensibil,
prea distras, prea visător.
Au spus că ești
pe lună, dar adevărul este că erai deja pe drum.
Deci ai căutat.
Mult timp.
Mai întâi nu știi încotro să mergi, apoi urmezi semnele pe
care viața ți le aruncă în cale.
Te-ai cufundat în inima disconfortului tău, ai explorat
umbrele care au locuit, și puțin câte puțin, ai dezlegat firele acestui mister
interior.
Ceea ce ai
descoperit depășește orice ți-ai fi putut imagina.
Adevăr luminos,
vibrant, infinit de frumos.
O forță care a
fost mereu acolo, așteptând să fii dispusă să o recunoști.
Și totul are, în
sfârșit, sens.
Cu lumină și
iubire.....
Vasile Cotlet

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu