Dacă ai ajuns la punctul de epuizare, burnout,

 

Dacă ai ajuns la punctul de epuizare, burnout, este pentru că nu te-ai ascultat de ani de zile.

Corpul tău trebuie să fi încercat să te ia, dar ai rămas surd la chemările lui, continuând să faci și să faci din nou și din nou.

Știi, foarte des există o tulburare emoțională a nedreptății la rădăcina epuizării.

Este o consecință.

Acest lucru ne împinge atât de mult să fim perfecți, perfecționiști.

Ne pune o presiune atât de mare încât ne împiedică să ne plângem sau să fim obosiți.

În fiecare zi, ea ne impune ritmul ei frenetic.

Cu atât mai mult la locul de muncă pentru că inconștient, autoritatea, ierarhia, reprezintă părintele nostru pentru creierul nostru.

Deci nu trebuie să-l dezamăgim.

În copilărie, trebuie să fi crescut într-un mediu familial rece, poate chiar ostil.

Cu siguranță a existat autoritate, cerere.

Poate că nu avea voie să vorbească despre emoțiile lui, despre sentimentele lui.

O lipsă de afișare emoțională.

S-ar putea să te fi simțit nedreptățit în anumite situații.

S-ar putea să fi fost pedepsit pe nedrept.

Nu aveai dreptul să fii tu.

Doar dreptul de a face ceea ce se așteaptă de la tine.

Deci ai răspuns la tot ceea ce se așteaptă de la tine, în detrimentul nevoilor tale reale.

Dar acest ritm nu poate dura o viață, vă puteți imagina.

Într-o zi te vei prăbuși.

Corpul spune stop.

Acolo unde înainte era imposibil să ceri ajutor, imposibil să spui că lucrurile nu mergeau bine, burnout-ul te va învăța să te asculți, să ceri acest ajutor.

Nu mai ai de ales.

Te va forța să încetinești, să te întorci la tine, să te conectezi cu tine însuți.

El te va învăța să-ți prioritizezi, să alegi ce este potrivit pentru tine.

Nu mai ai de ales pentru că nu mai ai resursele.

Le-ai epuizat.

Și asta e foarte bine pentru că așa o să-ți tratezi persoana rănită, ascultându-o, fiind recunoscător și corect.

Cu iubire și lumină.....

Vasile Cotlet