Cum ne afectează copilul interior relațiile?
Cu toții avem
niveluri diferite de nevoi neîmplinite în copilărie și aceleași nevoi caută să
fie satisfăcute ca adult.
Aici intervine
copilul nostru interior, iar momentul în care se manifestă cel mai mult este în
relațiile noastre emoționale.
Copilul interior are două fețe:
-Partea plină de
iubire, distracție, copilul în toată splendoarea lui.
-Cealaltă parte
este un copil rănit care caută atenția ta asupra a ceea ce i-a provocat durere
în trecut.
Cum acționează o
persoană rănită în relațiile lor?
-Alternează între
rolurile de victimă, persecutoare atunci când situația nu i se potrivește,
atitudinea ei poate fi pasivă și are dificultăți în asumarea responsabilității.
-Relațiile ei nu
durează, pentru că nu știe să construiască ceva solid. Răbdarea și toleranța nu
fac parte din vocabularul ei.
-Caută să-i umple
interiorul cu exterior.
Nevoile ei
emoționale sunt atât de mari încât niciodată nu este suficient să o întâlnești.
-Poate concedia o
narcisistă și poate fi protejată de ego acolo unde doar nevoile ei contează
pierzându-se în dependență (jocuri, alcool, etc. )
-Controlul și
dependența emoțională o fac geloasă și posesivă.
-Când adevărul nu
i se potrivește, tinde să-și creeze propriile povești pentru a-i face pe oameni
să creadă și să o susțină.
-Cuvintele lui
pot fi josnice, exigente ca și cum totul i s-ar datora. Găsește scuze pentru a
scăpa de realitate.
-Oferă multe
dovezi de iubire, are grijă la început să urce deasupra oamenilor și să câștige
respect și admirație.
Apoi când cade
masca, acești oameni fug de ea.
Acest lucru se
referă la bărbați, dar la fel de mult și la femei și nu există nicio vină.
Cu toții avem
modele repetitive pe care le creăm prin ceea ce am trăit în copilărie.
Este vorba despre
a fi conștient și a acționa cu discernământ.
De aici și faptul
că ești mereu atras de iubire cu același profil și același scop, în aceeași
prietenie sau doar de a găsi personalități toxice.
Atragem în
oglindă oameni care au aceleași defecte, iar când se reactivează, ne arată
ranile nerezolvate, sa lucram cu drag.
Acceptând părțile
noastre de umbre pentru a le transmutăm.
Credințele
noastre limitative adânc înrădăcinate vin de la copilul nostru interior care a
rămas blocat la vârste diferite.
Fiecare
experiență, oricât de frumoasă sau dificilă, a fost făcută din neajunsurile ei.
Un copil în
corpul unui adult îi va fi greu să iasă din zona sa de confort și să își asume
responsabilitatea.
Logic, nu poți
avea o viață de adult cu responsabilitatea unui copil.
Dacă această
postare rezonează cu tine, putem vorbi despre asta.
Eu merg alături
de tine pe drumul tău de eliberare și vindecare, mereu cu bunătate și
ascultare.
Cu iubire și
lumină....
Vasile Cotlet

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu