cărți de dezvoltare personală

 

Citim o mulțime de cărți de dezvoltare personală, vizionăm o mulțime de videoclipuri, podcasturi.

Uneori participăm la cursuri, ateliere.

Înțelegem învățăturile pe care le primim, așadar, adesea, nu reușim să le simțim, să le vibrăm, să le validăm intern.

Nu reușim să le punem în practică.

Mentalizăm, dar nu întruchipăm.

Şi e atât de frustrant.

Dar ce e blocat, ce blochează?

De exemplu, știm bine că trebuie să ne gândim la noi, că trebuie să învățăm să spunem nu, să ne respectăm, că trebuie să putem spune ceea ce gândim cu adevărat, cu dragoste și bunătate.

Acestea fiind spuse, nu putem ajunge.

Este liniștea care sălășluiește în noi.

Ne ținem înapoi până când furia noastră explodează.

Am vrea să fim mai puțin controlatori, mai puțin exigenți, mai puțin dependenți, mai puțin fugari.

Am vrea să știm cum să renunțăm, să ne bucuram de clipa, să ne iubim, așa cum scrie în carți.

Acestea fiind spuse, nici noi nu putem ajunge.

Înțelegem tot ce citim, tot ce auzim.

Știm foarte bine cât ar fi viața mai dulce și mai armonioasă ca aceasta.

Suntem de acord cu toate acestea.

Cu toate acestea, este adesea imposibil pentru noi să simțim asta cu adevărat.

Nu putem vibra toate aceste lucruri în corpul nostru.

Da, întotdeauna există acel decalaj între conștiința și sentimentele noastre fizice.

Ştim asta.

Înțelegem toate acestea foarte bine, dar inconștientul continuă să opereze după vechile modele.

Cu mult timp în urmă, când eram copii, din situații deosebite, simțeam tristeți, temeri.

De atunci, lipsa de afecțiune și lipsa de stimă au trăit în noi.

Ei au creat o nesiguranță mai mult sau mai puțin semnificativă care ne-a deconectat de la unitatea noastră naturală de afirmare și autenticitate.

Esența noastră profundă și sacră a fost sabotată.

Din aceasta au ieșit la iveală multiple convingeri false și sisteme de apărare înregistrate implicit.

O mulțime de programe limitative.

Copil fiind, am înregistrat că autenticitatea nu mai este iubită.

A fost dezamăgitor și respins.

Autenticitatea este opusul de a te iubi pe tine însuți și de a deveni independent emoțional.

Asta trebuie restaurat puțin câte puțin pentru a putea să ne aliniem din nou mintea, sentimentele și acțiunile.

Pentru a putea să ne ancoram mintea în materie.

Să putem vibra în trupurile noastre, fericire, dragoste și renunțare.

Să luăm atât de mult citit și auzit în lecturile noastre, cercetările noastre, aspirațiile noastre.

Teoria pe care o învățăm din cărți și compania ne informează, dar practica este cea care se transformă.

Cunoașterea și înțelegerea este foarte bună, dar dacă nu schimb nimic, nimic nu se schimbă.

Mentalul are nevoie să înțeleagă, corpul are nevoie să simtă pentru a se integra, întruchipa, și pentru a simți, trebuie să acționezi, să experimentezi.

Experimentez autenticitatea, afirmarea.

Afirmația înseamnă să spui și să faci ceea ce este corect, aliniat, pentru tine.

Dacă te regăsești în descriere.

Hai să vorbim despre asta.

Cu iubire și lumină....

Vasile Cotlet