A fost odată privirea și critica.

 

A fost odată privirea și critica.

Trăim într-o societate în care aspectul celorlalți joacă un rol important în formarea identității și stimei de sine.

Acea privire exterioară, adesea percepută ca judecată, ne poate influența gândurile, acțiunile și emoțiile.

Privirea altora:

De mici învățăm să căutăm aprobarea celorlalți.

Fie prin laudele părinților noștri, notițele profesorilor sau reacțiile prietenilor, suntem condiționați în ochii celorlalți.

Întărire pozitivă:

Complimentele și susținerea pot spori încrederea în sine și te pot motiva să urci pe scară.

Presiune și Stres:

Frica de critică sau respingere creează anxietate și determină măștile să fie adoptate în societate, încercăm să ne adaptăm pentru a încăpea în cutii.

Comparație socială:

Ne putem regăsi comparându-ne constant cu ceilalți, ceea ce poate duce la sentimente de inferioritate sau gelozie.

Criticul interior:

Este acea voce interioară care evaluează și judecă constant acțiunile, gândurile și emoțiile noastre.

Poate fi benefic atunci când ne împinge să ne îmbunătățim, dar devine distructiv atunci când este prea prezent.

Perfecționismul:

Criticul interior ne împinge să căutăm perfecțiunea în toate, lucru adesea nerealist și o sursă de frustrare.

Îndoieli și temeri:

În special despre abilități și decizii, prevenirea riscurilor sau ratarea oportunităților.

Dacă ești blocat în această poveste fără sfârșit, să știi că există soluții.

Doar dorește-ți.

Cu lumină și iubire .....

Vasile Cotlet

Uită..... să uiți de tine.

De fiecare dată când te uiți pe tine însuți, ești în auto-ura.

Îți întărești lipsa de stima de sine, lipsa de încredere.

De fiecare dată când te uiți, te lași deoparte, te sacrifici, ești în flagrant delict de abandon de sine, în flagrant delict de respingere și trădare de sine.

Ești nedrept cu tine însuți.

Îți devalorizezi nevoile, Sacrul tău.

De fiecare dată când te uiți, îți întărești sentimentul de ilegitimitate, întărind astfel sindromul impostorului.

Uită..... să uiți de tine.

Încetul cu încetul, în ritmul tău, începi să te iubești suficient pentru a te angaja față de tine, pentru a-ți acorda considerație, recunoaștere, iubire și apreciere.

Cu lubire și lumină....

Vasile Cotlet