Viața este prea scurtă ca să aștepți.

 

Viața este prea scurtă ca să aștepți.

Viața, așa cum o știm, este trecătoare, iar fiecare clipă pe care o trecem așteptând momentul perfect, este o clipă de existență irosită.
Sufletul nu a venit pe acest pământ pentru a-și amâna adevărul, pentru a-și reține iubirea, sau pentru a-și amâna lumina.. a ajuns să trăiască din plin.

Așteptarea poate fi o manifestare a fricii... frica de eșec, respingere, judecată, schimbare, necunoscut, dar în limbajul sufletului, asteptarea este uitarea, că singurul lucru real este acum.
Viața este un dar sacru ce se desfășoară clipă de clipă, iar fiecare clipă este o invitație la întruchiparea scopului, exprimarea iubirii și pășirea în autenticitate.

Așteptarea înseamnă a trăi deconectat de prezent și a te preda unei iluzii de control.
Când îți aduci aminte că ești o ființă eternă cu un scop unic, încetezi să mai amâni și începi să răspunzi chemării inimii cu curaj și prezență.

Așteptarea înseamnă să-ți dedici viața desfășurării unor activități care nu-ți hrănesc corpul, mintea sau spiritul... activități legate de măștile ego, care pretind în mod fals că îți ascund sau protejează adevărata identitate.

Gândește-te:
- Fiecare moment este o ușă... Treci sau rămâi pe partea cealaltă.
- Nu mai aștepta semne exterioare, tu ești semnul.
- Cine așteaptă siguranța, își pierde libertatea.
- Nu trăi ca și cum ai fi etern, poartă-te ca și cum fiecare zi contează.

- Ce nu faci azi de frică, mâine vei regreta din conștiință.
- A trăi înseamnă a alege fără garanții, ci cu credință.
- Așteptarea paralizează; sufletul curge.
Oprește-te și verifică cât de eficient îți trăiești viața.. trăiești pentru a „fi” sau a „a”......

Cu iubire și lumină.....
Vasile Cotlet