TATĂL NOSTRU, care eşti în flori, în cântul păsărilor, în inima care bate; care eşti în compasiune, în milostenie, în răbdare şi în gestul iertării.
Tatăl nostru, care ești în mine,
care ești în cel pe care îl iubesc, care mă rănește, care caută adevărul.
Sfințească-se numele Tău pentru
tot ce este frumos, bun, corect și milostiv.
Împărăția Ta de pace și dreptate,
credință și caritate, lumină și dragoste vine la noi.
Facă-se voia Ta, chiar dacă
plângerile mele depășesc mândria mai mult decât nevoile mele reale.
Iartă-mi greșelile, neajunsurile.
Iartă-mă când inima mi se
răcește.
Iartă-mă, așa cum pot ierta și eu
pe cei care mă jignesc, chiar și atunci când inima mea este rănită.
Nu mă lăsa să cad în ispitele
greșelilor, viciilor și egoismului.
Și izbăvește-mă de tot răul, de
orice violență, de orice nenorocire și de orice boală.
Scapă-mă de toată durerea,
fiecare frică și fiecare dezamăgire.
Dar și atunci, când astfel de
greutăți devin necesare, să am puterea și curajul să spun:
Mulțumesc, TATĂ CERESC, pentru
încă o lecție!
Așa este.......Și așa fa fi !
Cu iubire și lumină......
Vasile Cotlet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu