O femeie nu încetează brusc să iubească.

 

 

O femeie nu încetează brusc să iubească.

Dragostea nu moare într-un atac cerebral.
Se uzează în tăcere, precum o lumânare se consumă fără sunet.
Fiecare promisiune încălcată este o rană mică.
Fiecare cuvânt nerostit, o deconectare.

În fiecare noapte așteptând singur, un abandon invizibil.
Și chiar dacă trupul este încă acolo, inima începe să plece mult mai devreme.
Dragostea nu se oprește ca un întrerupător.

Se estompează în tăceri, în absențe, în oboseala emoțională de a nu te simți văzută, auzită sau prețuită.
Și când pleacă în sfârșit, e pentru că ceva din ea s-a trezit: dreptul de a fi iubită într-un mod sănătos, reciproc și prezent.

Cu iubire și lumină.......
Vasile Cotlet