Nu-ți purta copiii și soțul.

 Nu-ți purta copiii și soțul.

Nu ai fost făcut să fii motorul emoțional, fizic și mental al tuturor celor din jurul tău.
Nu e treaba ta sa faci totul: casa, copiii, rutina, emotiile celorlalti.. și pe deasupra, zâmbești ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Copiii tăi pot învăța să ajute.
Partenerul tău poate și ar trebui să își asume rolul de adult.
Încetează să mai crezi că dacă tu nu o faci, nimeni altcineva nu o va face.

Acel gând doar te seacă și te încuie într-un ciclu pe care tu însuți îl poți rupe.
Știi ce se întâmplă când te tragi la răspundere pentru absolut tot?
Obosești, te frustrezi, te deconectezi de tine.

Și partea cea mai grea este că nimeni nu observă... pentru că sunt obișnuiți să te vadă făcând totul fără să spuni un cuvânt.
Asta nu e sănătos.
Și asta cu siguranță nu e dragoste.

Stabilirea unor limite nu te face o mamă rea sau un partener rău.
Te transformă într-o femeie conștientă care merită și ea îngrijire, odihnă și spațiu.
Să ceri sprijin nu este un eșec, este un semn că te trezești.
Așa că începe să renunți la ceea ce nu este doar al tău.

Vorbește.
Negociază.
Dă-l mai departe.
Pentru că o familie nu este o povară, este o echipă.

Și toată lumea trebuie să participe ca să meargă bine.
Şi tu eşti o parte importantă.
Nu uita asta.
Suntem momente.

Cu iubire și lumină....
Vasile Cotlet