ÎȚI RESPECT FURTUNA, DAR ÎȚI APARȚINE.
Va veni o vreme în viață când va
trebui să privești pe cineva drag — partenerul tău, un prieten, un frate — și
să-i spui atât blând, cât și ferm:
O să fiu sinceră cu tine.
De acum înainte, nu mă voi mai scufunda în vârtejul emoțiilor tale.
Îi respect, îi înțeleg, chiar îi onorez... dar îți aparțin, nu sunt ale mele.
Nu le pot duce ca și cum ar face
parte din sufletul meu, pentru că în această călătorie îmi port deja propriul
bagaj emoțional, iar asta e singura povară pe care o pot lua.
Dacă alegi să rămâi în această furtună, să știi că eu voi fi acolo, mereu
alături de tine, dar din propriul meu spațiu, din seninătatea mea.
Nu te voi abandona, dar nici cu
tine nu ma voi pierde.
Din ancora mea, pot fi un far, nu o corabie întunecată lângă tine.
Te iubesc și tocmai pentru că te iubesc trebuie să-mi păstrez echilibrul.
A iubi nu înseamnă a purta greutatea vieții altei persoane în spate, ci a merge
înainte împreună, liberi și ușori, fiecare responsabil de propriile furtuni.
Dragostea nu trebuie să facă mai mult rău decât este necesar; când este
autentică, zidește, nu distruge.
Uneori a iubi înseamnă și a învăța să spui:
"Sunt aici, dar fără să uit de mine."
Cu iubire și lumină.....
Vasile Cotlet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu