Îl onorez pe tatăl meu și descendența mea masculină.!
Chiar dacă nu v-am cunoscut, știu că sunteți în mine.
Te cinstesc, tată, că ești semănătorul sămânței tale, în pământul roditor al mamei mele.
Mulțumesc, pentru că a fi aici în Viață, este cel mai mare lucru.
Acum, când mă uit înapoi la povestea ta și recunosc durerea ta, înțeleg tot ce am trecut împreună și, așa cum a fost, era ceea ce aveam nevoie să învăț și să cresc din lucrurile care m-au rănit și nu mi-au plăcut.
Dacă te văd, tu mă vezi și dacă
mă vezi, pot să văd și alți bărbați, mai eliberați de proiecțiile și dorințele
mele din copilărie, permițându-mi, de altfel, să le dau un loc în viața mea ca
parteneri, șefi, profesori, și să nu fiu derutat de nevoia de a fi văzuți,
recunoscuți, prețuiți, iubiți.
Văd poveștile de durere, abandon, infidelitate, vinovăție – ale tale și ale
bărbaților din familia ta – și îți las responsabilitatea pentru acțiunile tale
și pentru consecințele lor.
Le respect destinele și nu-i
judec.
Mă declar nevinovat, liber de orice vinovăție și rușine.
În felul acesta mă simt liber de nevoia de a compensa sau răzbuna chestiuni
care nu sunt responsabilitatea mea.
Pe măsură ce îmi vindec relația cu tine, tată, sunt gata să văd sacrul și
masculinul din mine, fără judecată, cu o privire plină de compasiune.
Mă uit la tine și mă uit la toți bărbații care au venit înaintea ta.
ÎI CINSTESC și ONOREZ.
Mă uit la tine și mă uit la povestea ta.
AM ÎNȚELES.
Mă uit la tine, și mă uit la
dueluri, la răni.
LE ÎNȚELEG.
Mă uit la tine și mă uit la imposibilități.
LE VINDEC ÎN INIMA MEA.
Pentru că atunci când te privesc,
văd masculinul în mine, iar când privirea mea este în compasiune, vindecarea
începe în mine și se face lumină.
De astăzi am încredere că mă pot integra: masculin, adevărat, autentic.
De asemenea, iubitor și prezent în Masculinul sacru.
Mulțumesc că exiști.!
Așa este..... S-a făcut.....
Mulțumesc !!
Cu iubire și lumină......
Vasile Cotlet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu