Dependențe: o legătură către cele nespuse.

 

Dependențe: o legătură către cele nespuse.

Dependența nu este pur și simplu o lipsă de voință sau un obicei prost.
Sunt o încercare disperată a sufletului de a umple un gol, de a scăpa de o durere fără nume sau de a menține o loialitate invizibilă față de istoria familiei.
Fiecare dependență are un sens profund, o rădăcină care de multe ori nu este vizibilă cu ochiul liber, dar care se simte la fiecare repetare, fiecare recidivă, fiecare impuls incontrolabil.

Se spune că cuvântul dependență provine din „lucruri nerostite”, din ceea ce este blocat în memoria corpului și a sistemului familial.
O durere nerezolvată, un duel neelaborat, o iubire care nu a venit niciodată.

Ce încearcă să evite cineva care intră într-o dependență?
Ce poveste continuă să rezoneze în viața lui, fără ca eu să o pot opri?
Substanțele, obiceiurile, obsesiile... toate sunt manifestări ale unei nevoi mai profunde.

Drogurile (cocaina, marijuana, heroina, etc.) caută să se deconecteze de o realitate insuportabilă, să uite o rănire din trecut sau să rupă o legătură cu autoritatea care a fost trăită ca opresivă.
Alcoolul sufocă teama de a simți, nevoia de a scăpa de viață, durerea unei mame absente sau o iubire care nu a putut dura.

Tutunul caută să umple un gol matern, să compenseze lipsa contactului emoțional sau să genereze un sentiment de calm de moment.
Zahărul și ciocolata încearcă să compenseze absența iubirii și a tandreței, foamea de dulceață pe care copilăria nu a putut-o satisface.

Sexul fără minte înlocuiește adevărata conexiune cu căutarea fizică constantă, confundând dorința cu iubirea.
Suprasolicitarea este o cursă fără sfârșit pentru a-ți demonstra curajul, pentru a te simți suficient într-o lume în care productivitatea valorează mai mult decât viața.

Exercițiul compulsiv încearcă să sculpteze un corp care s-ar putea să nu fie niciodată suficient pentru cei care nu se acceptă.
Cumpărăturile compulsive umple cărucioarele goale precum cei care încearcă să umple golul interior cu obiecte care nu vor fi niciodată suficiente.

Relațiile toxice și dependența emoțională reflectă lupta de a te ține de iubire, de a evita abandonul, de a evita redeschiderea unei răni care este deja prea adâncă în trecut.
Obsesia controlului este frica de incertitudine, încercarea de a susține viața cu forța pentru a nu cadea în haos.

Atașamentul față de suferință, dramă sau tristețe este adesea o loialitate inconștientă față de un destin familial în care durerea era singura cale de a aparține.
Fiecare dependență este un mesaj ascuns.
Nu este vorba doar de a-l părăsi, de a-l controla sau de a-l înlocui cu altul.

Este vorba despre a-i privi rădăcina, de a întreba cu curaj ce vid încearcă să umple și de a recunoaște povestea care o ține împreună.
Vindecarea unei dependențe nu este o luptă împotriva impulsului; este un proces de reconciliere cu trecutul, un act de iubire de sine și permisiunea de a trăi neînlănțuit.

Pentru că doar atunci când înțelegem că ceea ce căutăm în afară nu poate umple niciodată ceea ce lipsește în interior, putem găsi în sfârșit pacea pe care o dorim atât de mult.
Print-o Analiză Treangenerațională a arborelui genealogic, putem identifica emoția din spatele acestor dependențe.

Și prin Constelațiile Familiale Complexe, dizolvăm și lăsăm cu iubire ce nu ne aparține.
Eu pot fi și ghidul tău și merg alături de tine pe drulul tău de eliberare și vindecare, mereu cu iubire, cu ascultare și bunătate.
Cu iubire și lumină....
Vasile Cotle