Cortizolul

 Cortizol: Mesagerul tăcut între dimensiuni.

În peisajul biochimic al corpului uman, puține substanțe sunt la fel de puternice - și la fel de greșit înțelese - precum cortizolul.
Cunoscut ca „hormonul stresului”, a fost acuzat de zeci de ani ca fiind vinovatul multor boli moderne.
Dar dacă ne rafinăm percepția și depășim paradigma fricii, vom descoperi că cortizolul este mai mult decât o moleculă: este un mesager între planuri și un gardian între haos și coerență.

Cortizolul: Ce este și ce face pe plan fizic
Cortizolul este un hormon steroid secret, secret de glandele suprarenale, esential pentru reglarea multiplelor functii ale organismului: metabolism, tensiune arteriala, inflamatie, ritm circadian si raspuns imun.
Producția sa naturală urmează un ciclu: atinge vârful în zori și scade la căderea nopții, ajutând organismul să se trezească și, mai târziu, să se odihnească.

În situații de amenințare reală, cortizolul este un aliat: ne oferă concentrare, putere și supraviețuire.
Dar când amenințarea este constantă – financiară, emoțională, relațională sau existențială – cortizolul devine un sabotor.
Pe termen lung, nivelurile crescute ale acestui hormon sunt legate de insomnie, creștere în greutate, anxietate, hipertensiune arterială, îmbătrânire celulară și chiar tulburări autoimune.

Limbajul ascuns al cortizolului la alte niveluri:
Dincolo de rolul său fiziologic, cortizolul este o busolă energetică.
Când există un dezechilibru – fie din cauza excesului, fie a deficienței – corpul încearcă să ne spună ceva ce nu îndrăznim să ascultăm.
Excesul de cortizol nu indică doar stres, ci și o deconectare de la prezent, o luptă internă împotriva a ceea ce este.

În schimb, un deficit poate reflecta epuizare spirituală, o lipsă de direcție a vieții sau chiar o predare emoțională în fața dezamăgirii.
În tradițiile antice, glandele suprarenale erau considerate „centre ale focului vital”, gardieni ai forței vitale.
Dacă nivelurile de cortizol devin dereglate, poate fi un semn că am pierdut legătura cu voința noastră cea mai profundă, „scânteia noastră sacră”.

Când cortizolul ne aduce beneficii:
• În timpul trezirii: Activează corpul și stimulează claritatea mentală.
• Când se confruntă cu o provocare temporară: Îmbunătățește performanța, reacția și memoria.
• În echilibru cu alți hormoni: Ține la distanță inflamația și promovează homeostazia.

Când devine dăunător:
• Când trăim într-o stare de urgență cronică: Organismul nu distinge între o criză reală și gândirea negativă repetitivă.
• Când odihna este insuficientă: Cortizolul nu se poate autoregla.

Cum să-l echilibrezi după bunul plac
• Respirația conștientă: Exerciții precum respirația diafragmatică sau metoda 4-7-8 activează sistemul parasimpatic și reduc cortizolul.

• Lumina soarelui de dimineață: Expunerea la lumina naturală în prima oră a zilei resetează ritmul circadian.
• Postul spiritual și fizic: Practici precum postul intermitent, tăcerea conștientă sau meditația în natură reglează profund producția hormonală.
• Coerența emoțională: a trăi cu autenticitate – alinierea emoției, gândirii și acțiunii – este cel mai puternic regulator al sistemului endocrin.

Ce vrea să ne spună cortizolul?
Când nivelul cortizolului crește, poate că sufletul vrea să strige ceea ce noi nu am vrut să acceptăm.
Când se stinge și nu mai produce energie adecvată, poate indica faptul că ne-am pierdut din vedere scopul nostru, flacăra noastră interioară.
Corpul nu pedepsește: comunică. Iar cortizolul este una dintre cele mai puternice voci ale sale.

În concluzie:
Cortizolul nu este inamicul.
Este oglinda.
El nu vine să ne distrugă, ci să ne arate unde am încetat să ne mai ascultăm.
Este măsura chimică a conexiunii noastre cu viața.
Oricine îl poate privi cu reverență – dincolo de 3D – înțelege că până și hormonii au un suflet.

Cu iubire și lumină......
Vasile Cotlet