Un învăţător şi-a pus elevii să facă o listă cu oamenii pe care îi urăsc.

Într-o zi, învăţătorul venise cu o propunere în fața elevilor săi. Le-a zis să noteze pe o foaie numele tuturor celor pe care ei îi urăsc. Când au finalizat, el le-a zis să aducă a doua zi o pungă cu roşii. Regula era: câte nume – atâtea roşii.
Unii au adus câte două roşii, alţii trei sau patru. Au venit copii chiar şi cu zece roşii.
Atunci profesorul le-a cerut să poarte cu ei roșiile timp de 2 săptămâni.
Dar nu trecuse nici câteva zile că elevii au început să protesteze: cică roșiile miros urât sau că au putrezit. Unora nu le era uşor să ducă zilnic câte 10 roşii.
Mirosul într-adevăr era aspru şi deranjant.
Peste o săptămână a avut loc noua întâlnire cu profesorul, unde el i-a ascultat pe fiecare în parte.
– Acest exemplu seamănă extrem de mult cu ceea ce duceţi voi în suflet, atunic când nu vă plac unii oameni. Ura răneşte spiritul, îl face bolnăvicios şi slab.
Dacă nu puteţi suporta mirosul urât al roşiilor stricate după o săptămână, imaginaţi-vă „aroma” trăirilor negative, a ostilităţilor şi respingerii ce crește pe zi ce trece.
Inima – este o grădină uimitoare, care trebuie îngrijită tot timpul. Anume de asta nu trebuie să păstrezi o listă cu cei ce nu-ţi sunt dragi, mai bine uită-i, lasă-i în voia sorţii. Anume asta face loc lucrurilor frumoase care ne colorează viaţa. Anume ele aduc mireasma florilor în grădina sufletului.

Ce se întâmplă în corpul tău dacă mănânci roșii în fiecare zi?

Fie ca ne referim la rosie ca leguma sau ca fruct, nu este nicio indoiala ca este un super-aliment care ar trebui mancat cat mai des de majoritatea oamenilor.
Specialistii numesc rosia „aliment functional”, adica un aliment care face mai mult decat sa furnizeze nutrienti de baza. Ea previne boli cronice, dar ofera si alte beneficii pentru sanatate, ca urmare a fitochimicalelor cum ar fi licopenul.
O rosie medie (aproximativ 123 grame) furnizeaza 22 de calorii, 0 grame de grasimi, 5 grame de carbohidrati (dintre care 1 gram de fibre si 3 grame de zahar) si 1 gram de proteine.
Rosiile sunt o sursa bogata de vitaminele A si C si acid folic si contin o gama larga de substante nutritive si antioxidanti beneficu, inclusiv acidul alfa-lipoic, licopen, colina, betacaroten si luteina.
Acidul alfa-lipoic ajuta corpul sa converteasca glucoza in energie. Unele dovezi sugereaza ca acesta poate regla glucoza in sange, imbunatateste vasodilatatia si asigura protectie impotriva retinopatiei la pacientii diabetici.
Iata cateva beneficii ale rosiilor pentru organism:
Previn cancerul
Sursa de antioxidanti puternici, precum vitaminele A, C si licopenul, rosiile combat efectele radicalilor liberi. Studiile au aratat ca rosiile previn cancerul de prostata, colorectal, pulmonar, stomac, ovarian, de col uterin si de esofag.
Mentin pielea sanatoasa
Betacarotenul care este gasit si in morcovi, ajuta la protejarea pielii impotriva efectelor nocive ale soarelui. Licopenul din rosii face pielea mai putin sensibila la razele UV, acestea fiind una din cauzele principale ale aparitiei ridurilor.
De asemenea, colagenul, sistemul de sprijin al pielii, este dependent de vitamina C, un alt antioxidant care previne daunele cauzate de soare, poluare, care previne ridurile si imbunatateste textura.
Oase puternice
Calciul si vitamina C din rosii, ambele sunt foarte bune pentru repararea si consolidarea oaselor. Lipsa de licopen din dieta unei femei aflate la menopauza este strans legata de aparitia osteoporozei.
Licopenul se pare ca imbunatateste masa osoasa, de aceea consumul de rosii este o modalitate foarte buna de a lupta impotriva osteoporozei.
Sucul de rosii te scapa de durerile de picioare. Vezi si alte alimente din bucataria si camara ta care pot inlocui medicamentele
Regleaza tensiunea arteriala
Un aport scazut de sodiu este esential pentru scaderea tensiunii arteriale, dar la fel de important este si cresterea aportului de potasiu, mineral care ajuta vasodilatatia.
Pastreaza inima sanatoasa si previn bolile cardiovasculare
Continutul de fibre, potasiu, vitamina C si colina din rosii, toate ajuta la pastrarea sanatatii inimii. Acestea ajuta la scaderea colesterolului. Astfel, incluzand rosiile in dieta poti preveni atacul de cord, dar si accidentul vascular cerebral.
Regleaza zaharul in sange
Rosiile sunt o sursa de crom, acesta ajutand la reglarea zaharului din sange. De asemenea, si fibrele au acelasi efect.
Imbunatatesc vederea
Vitamina A, prezenta din abundenta in rosii, iti poate imbunatati vederea si te poate ajuta sa previi orbirea de noapte. Un studiu recent arata ca un consum echilibrat de rosii ar putea ajuta la reducerea riscului de degenerescenta maculara, o boala grava si ireversibila a ochilor.
Alunga depresia
Acidul folic din rosii poate ajuta in cazul depresiei pentru ca previne formarea excesului de homocisteina. Excesul homocisteina interfereaza cu producerea de serotonina, dopamina, noradrenalina care reglementeaza nu numai starea de spirit, ci si somnul si apetitul.
Sursă: culinar.bzi.ro

harta carente vitamine si minerale

Criza spirituala. Nevoia de sens si de transcendenta

Nevoia de spiritualitate este o nevoie importanta a fiintei umane. Este vorba de fapt de nevoia de transcendere, de sens, de valoare absoluta si ideala.
Este o nevoie emotionala pe care fiecare o va experimenta la un moment dat, cautarea spirituala fiind determinata in general de un esec emotional, de o neintelegere de sine sau de ceilalti, de o trauma psihica suferita la un moment dat.
Cautarea spirituala duce prin multe teritorii pline de lumini si umbre, escrocherii si amagiri iscusite, speculatii inteligente si manipulari dizgratioase.
Spiritualitatea de tip new age, gruparile si organizatiile mai mici sau mai mari, toate au un efect seducator asupra psihicului uman intrucat indeplinesc multe alte nevoi in afara de cele spirituale.

[pullquote]Cautarea spirituala este determinata de:

• nevoia de a ne alina cateva din fricile noastre primordiale: frica de singuratate si frica de moarte (aneantizare) .
• dorinta de satisfacere a unor nevoi funciare: nevoia de sens, nevoia de justificare a suferintei, nevoia de valori absolute gen adevar, bine, liber arbitru, frumos, dreptate.[/pullquote]

Desi oamenii vor sa creada in viata dupa moarte, multi in timpul vietii traiesc intr-un soi de moarte clinica emotionala. Adica relatii lipsite de intensitate, activitati mediocre ca si sens sau implinire interioara.
Lipsa de transcendenta din rutina zilnica este cea care determina acumularea de frustrari existentiale.
Pentru ca tangenta la divinitate poate fi oferita de micile mari lucruri care ne compun viata. O relatie de iubire autentica iti va aduce continuu revelatii despre sine si despre viata, te va face mai bun, mai nobil, mai spiritual.
Arta, creatia, activitatile in care simti ca fauresti ceva cu sens, pozitiv, care are sens pentru tine si ceilalti, sunt actiuni care iti confera sentimentul de mic demiurg.
Relatii profunde cu copilul tau, cu membrii familiei sau cu prieteni apropiati pot da de asemeni sentimentul comuniunii, senzatia de sens si de bogatie interioara.
Unii spun ca una din marile tragedii ale omenirii este ca moralitatea a fost rapita de catre religie. Nevoia de moralitate, de principii care sa ghideze viata, determina de asemeni cautarea spirituala dar determina pe de alta parte si sentimente de vina si rusine, atunci cand nu te ridici la inaltimea preceptelor la care ai aderat.
Desi libertatea este ceea ce vrea cautatorul spiritual si ceea ce el crede ca experimenteaza prin diverse tehnici de disciplinare a corpului si mintii, libertatea sa este data in realitate de distanta reala dintre el si gruparea la care adera, de capacitatea sa de a-si gasi echilibrul si fericirea prin sine insusi, nelegat de ritualul si disciplina oricarui grup.
Aderarea la un grup intr-o anumita etapa a dezvoltarii sale spirituale este expresia nevoii de a fi un discipol, nevoia de a urma modele care sa il inspire, nevoia de a apartine unei familii extinse, universale, nevoia de a delega responsabilitatea fericirii sale unui lider spiritual sau divinitatii insesi.
Unii cautatori spirituali vor alege acea cale care le va intretine ipocriziile fata de ei insisi, vor alege sistemele care vor polei cu spiritualitate problemele lor, unde vor gasi justificare pentru neputintele lor.
Ipocrizia din multe astfel de sisteme va duce individul intr-un final intr-o mare criza existentiala, intr-o criza de constiinta profunda, intrucat va fi martor la contradictii si falsuri spirituale grosolane – actiuni in contradictie cu cele propovaduite.
Supunerea fata de autoritate e un comportament invatat in copilarie: ne supunem parintilor, ne spunem profesorilor, ne supunem autoritatilor, ne supunem sefilor, ne supunem lui Dumnezeu. Supunerea este un element de baza in structura vietii sociale, intrucat anarhia nu este o optiune.
Aceasta supunere are si o parte „buna” – delegam responsabilitatea actiunilor noastre catre o alta autoritate (seful a zis sa fac asa), delegam responsabilitatea fericirii noastre catre o autoritate superioara (sistemul e de vina, karma e de vina, Dumnezeu are caile sale necunoscute – toate rationalizari pentru esecul in a gasi satisfactia.)
[pullquote]Cand nimic din ceea ce tine de uman nu isi mai indeplineste misiunea de a procura fericire, ne intoarcem catre divinitate. Cautarea spirituala vine de multe ori in compensare pentru neimplinirea emotionala care ar trebui sa vina din sursele firesti: parinti, familie, partener.[/pullquote]
Atunci cand cautarea spirituala nu este rezultatul pur al unei curiozitati intelectuale ci al nevoii de implinire emotionala, oamenii vor adera foarte usor la diverse grupuri ce le vor implini numeroase nevoi adiacente.

• Sentimentul de familie extinsa
• Sentimentul iubirii si acceptarii neconditionate doar pt simplul fapt ca faci parte din grup
• Sentimentul unei misiuni speciale, apostolice
• Senzatia detinerii adevarului suprem la care doar o mica parte au acces, si tu esti unul dintre alesi

Cautarea spirituala este una lunga si in functie de patternul tau emotional, vei adera la un grup/credinta care iti indeplineste nevoile tale de moment, in congruenta cu educatia, cultura, relatia fata de autoritate, sentimentele de vina si rusine pe care le porti cu tine.
Exista si grupari spirituale care incearca sa remodeleze cautatorul spiritual prin niste metode simple dar eficace de control:
1. controlul comportamentului
2. controlul gandirii
3. controlul emotiilor
Individualismul este descurajat pe orice cale, individului ii este indusa prin orice mijloace pierderea identitatii. In cadrul acestor grupuri, participantii sunt supusi unor nenumarate ritualuri ce le creeaza un anume gen de comportament care, la randul sau, atrage dupa sine reformarea gandirii si a sentimentelor.
Tehnicile mentionate mai sus se pot identifica, desigur, ca fiind folosite in cele mai diverse medii, de la corporatii, la armata si masonerie.
Iesirea dintr-un sistem religios/spiritual este foarte dificila pentru cel care a crezut profund si care descopera ca profetii sai au fost falsi, ca a fost vorba doar de o proiectie emotionala si intelectuala de proportii. Aceasta „epifanie” este o adevarata cadere din rai.
Dezamagirea spirituala este una foarte profunda pentru ca afecteaza insusi centrul vital al existentei omului. Depresia existentiala poate otravi orice gand si actiune, acum dezgolite de sens si de magic.
Regasirea echilibrului dupa o dezamagire spirituala ia timp, chiar ani. Practic individul trebuie sa isi recladeasca sensul, magia si moralitatea din alte surse.
Nevoia de transcendenta este de fapt o nevoie de baza a omului – si nu una superioara, asa cum afirma Maslow in faimoasa sa piramida a trebuintelor, iar cea mai simpla si mai frumoasa cale de implinire a ei este prin dragoste.
Relatiile de iubire insa nu sunt numai de iubire, fiecare aduce cu el conceptia proprie fata de ce este dragostea si cum ar trebui sa fie ea, proiectii idealiste cu privire la rolul feminin sau masculin, traume din relatii anterioare, speranta de implinire prin celalalt atunci cand reusita personala nu exista, sentimente de vinovatie sau de neincredere in sine care se vor proiecta in gelozii patologice.
Nevoia de spiritualitate si transcendenta nu iti va da pace pana cand nu vei gasi un sens, un rost ascendent actiunilor si relatiilor tale. Este nevoie de efort, este nevoie de disperare uneori de a lua decizia de a nu te mai investi in relatii si activitati lipsite de rod spiritual.
sursa http://www.artdevivre.ro/crizele-spirituale-nevoia-de-sens-si-de-transcendenta/

Ce înseamnă urgența spirituală?

Una din definiţiile „urgenţei spirituale” poate fi formulată astfel: „Urgenţele spirituale sunt situaţii de criză în timpul cărora procesul evoluţiei şi schimbării psiho-spirituale devine haotic şi copleşitor.  Oamenii pot deveni temători şi confuzi, având dificultăţi în a se descurca în activităţile cotidiene, la serviciu şi în relaţiile interpersonale. Uneori, astfel de experienţe rezultă dintr-o implicare intensă în practici spirituale precum meditaţia sau yoga. În esenţă, trezirea spirituală este un proces tumultuos, dar nu este un semn de boală mentală.” (Dr. David Lukoff)

Experiența ne-a aratat că oamenii care traversează o urgență spirituală au nevoie de educație în acest sens, de sprijin de la egal la egal, de înțelegerea celor care le oferă suportul și care au trecut prin experiențe similare având abilități dezvoltate în ajutorarea acestor clienți și cunoașterea faptului că aceste experiențe nu sunt un indicator pentru o bolă mentală.

„Urgența Spirituală” este un termen apărut în anul 1980 când Dr. Stanislav Grof și soția sa Christina Grof au înființat prima Rețea de Urgențe Spirituale. Aceste crize/urgențe se referă la evenimente ce apar natural în evoluția personală în care o persoană se simte dezorientată și copleșită pentru o perioadă de timp, de experiențe spirituale copleșitoare dincolo de domeniul intelectului.

O altă definiție: o urgență spirituală este o perioadă de deschidere spirituală sau transformare, care se poate întâmpla în timp sau foarte brusc. Când se întâmplă brusc, adesea este inițiată de o experiență traumatică, poate fi foarte turbulentă și poate fi adesea denumită criză spirituală. În timpul unei crize spirituale, procesul de trezire poate să devină imposibil de gestionat fără ajutor. Apar adesea dificultăți psihologice, ca rezultat al traumelor trecute ce erup către suprafață pentru a fi vindecate.

Cu ajutorul potrivit, oamenii aflați într-o urgență spirituală își integrează experiențele și sunt mult mai capabili să creeze o viață plină de sens pentru ei și să funcționeze la un nivel mai complex decât înaintea crizei.

Simptomele tipice unei crize spirituale pot include:

• Să fii bombardat cu experiențe interioare neobișnuite și/sau informații necunoscute până atunci.
• Sistemele de credință vechi și modalitățile de funcționare îți sunt contestate, puse la îndoială sau nu mai sunt valabile.
• Găsești dificil să faci față cerințelor vieții de zi cu zi.
• Ai dificultăți în a distinge lumea transpersonală / spirituală de lumea realității împărtășite.
• Experimentezi fluxuri energetice puternice prin trup.
• Simți o dorință puternică să comunici aceste experiențe.
• Simți că ai puteri neobișnuite sau paranormale și că ești singurul din lume care știe „adevărul”.
• Ai senzația că o să mori.
• Experiențe telepatice și comunicare din spirit.
• Experimentarea vieții ca o iluzie sau un vis.
• Confuzie. Ce s-a întâmplat cu mine? Ce fac acum?
• Îndoială asupra propriei sănătăți mentale. O iau razna? Înnebunesc? Sunt oare singura persoană care are asemenea experiențe?
• Anxietate, dezorientare.
• Gestionarea unei varietăți de emoții – inclusiv furie și depresie – asupra faptului că „ai fost trimis înapoi” (adesea experimentate după o experiență în apropierea morții sau o experiență similară).
• Sentimentul de a nu mai aparține lumii.
• Experimentarea unei perioade de doliu pentru pierderea propriei identități sau vechii vieți apriori experienței.
• Criză de identitate, chestionarea sau găsirea propriei identități.
• Preocuparea asupra lumii spirituale în detrimentul familiei, job-ului sau prietenilor.
• Depresie sau tendințe suicidale – dorința disperată de a te întoarce – „dorul de casă”. Dorința de părăsire a propriului trup (moarte) pentru a te întoarce „acasă” din nou.
• Anxietate în privința morții sau a vieții de după moarte (adesea după o experiență înfricoșătoare ) sau senzația ca ești pedepsit în aceasta realitate (experimentarea vieții ca un iad).
• Un sentiment de a nu merita o asemenea experiență minunată.
• Frică și confuzie cu privire la aspectele umbroase sau problemele psiho-emoționale ce ies la suprafață spontan.

 sursa https://urgentespirituale.ro/home/

Cariera nu înseamnă nimic dacă nu este parte a unei vocaţii

Despre ce înseamnă cariera în România de astăzi, care sunt trăsăturile carieriştilor şi de ce îşi doresc tot mai mult contemporanii noştri împlinirea profesională, de multe ori, în detrimentul familiei, sunt câteva dintre întrebările la care profesorul sociolog Ilie Bădescu, directorul Institutului de Sociologie al Academiei Române, a găsit răspuns. Pentru sociologul Ilie Bădescu, "împlinirea profesională este, întâi de toate, lucrare sufletească, nu pur şi simplu instruire", drept pentru care "printr-o carieră ne putem fixa o destinaţie precum succesul, prin vocaţie însă putem avea un destin".
Ce mai înseamnă cariera în România zilelor noastre, animată de oameni care îşi doresc succesul cu orice preţ, fie că îl merită sau nu? Cariera nu înseamnă nimic, dacă nu este parte a unei vocaţii. Cariere sunt multe, fiecare are o carieră, dar nu toţi şi-au ales cariera la lumina şi prin lămurirea unei vocaţii. Aceştia sunt cei ce vor succesul cu orice preţ. Omul de vocaţie caută performanţa, nu succesul, iar performanţa este rodul unei teribile asceze, în lume fiind, a unei extraordinare răbdări, a unei puteri de amânare a atâtor şi atâtor satisfacţii imediate etc. Omul este fiinţa capabilă de amânări, spune Mihai Ralea. Iar Nae Ionescu merge chiar mai adânc intuind aşa de relevant ce anume defineşte omul: ratarea. "Omul se poate rata, raţa nu", spune marele filosof creştin. Acel matematician rus care a rezolvat o ecuaţie pe care comunitatea matematicienilor lumii o socotea irezolvabilă a găsit soluţia fiindcă era mişcat de o forţă lăuntrică vecină cu asceza părinţilor pustiei şi cu trăirea mistică. Aceasta este forţa vocaţiei. El nu căuta succes, dovadă că milionul de dolari oferit ca recompensă de aceeaşi comunitate nu i-a spus nimic; el nici măcar n-a zărit banii aceia, cum nu i-ar zări părinţii pustiei. Aceasta este diferenţa dintre o carieră de succes şi o vocaţie. Printr-o carieră ne putem fixa o destinaţie precum succesul, prin vocaţie însă putem avea un destin. Caracterul este destinul omului, spuneau grecii. Vocaţia este destinul popoarelor, spune C. Rădulescu Motru. Omul cu succes este un om cu destinaţii, dar nu are un destin. Omul de vocaţie are însă un destin, nu o simplă destinaţie. Când carierele se rup de vocaţie este semn de mare primejdie pentru o societate. Vocaţia are în ea o putere teandrică: puterea omului de a răspunde chemării lui Dumnezeu adresată fiecăruia dintre noi prin darurile pe care Dumnezeu le sădeşte în fiecare fiinţă. Darurile şi talentele noastre sau, cu un termen ceva mai neutru, capacităţile noastre sunt chemarea cu care ne strigă Dumnezeu pe fiecare dintre noi. Darurile sunt talanţii pe care Dumnezeu ne cere să-i înmulţim. Oamenii de vocaţie răspund chemării divine, omul de carieră nu pare a fi conştient de strigarea divină din dreptul numelui său şi ia lucrurile ceva mai uşor, căldicel. De aceea sunt atâtea cariere care aduc bani fără să aducă vreun spor pentru cel în cauză, pentru familia lui, pentru neamul lui. "Va fi puternic profesionistul care are o familie bine închegată" Care sunt etapele pe care un tânăr ar trebui să le parcurgă în vederea împlinirii profesionale? Împlinirea profesională este, întâi de toate, lucrare sufletească, nu pur şi simplu instruire. A te împlini într-o profesie înseamnă a trăi în ea ca într-o a doua casă a sufletului tău. Cel ce nu are grijă de alegerea casei nu va avea nici o garanţie că va locui confortabil şi frumos în casa lui. De aceea, prima fază a împlinirii profesionale s-a petrecut cu mult înainte de a-ţi începe profesiunea, atunci când ai ales-o. De acea alegere depinde copleşitor ceea ce vei fi în profesiunea ta. Mulţi dispreţuiesc clipa acelei alegeri, adică procedează la întâmplare, merg spre o facultate ca să intre, nu ca să izbândească, ca şi cum hârtia aceea galbenă care se numeşte diplomă ar avea vreo valoare în sine. Or, ea nu este mai mult decât moneda inflaţionistă, fără valoare intrinsecă. Ea poate sta în buzunar, dar nu poate garanta succes ori performanţă în profesiune. Prin urmare, profesiunea se zideşte deopotrivă cu străduinţa minţii şi cu forţa sufletului şi nu este deloc dificil să faci distincţie între omul cu titlu şi omul cu capacităţi. A doua etapă pe drumul împlinirii profesionale este etapa marii răbdări. Tânărul nerăbdător să reuşească, să aibă succes grabnic, îşi pregăteşte singur înfrângerea, şi-o grăbeşte. A treia etapă pe drumul împlinirii profesionale este aceea a deprinderii priceperii de a rezolva inconsistenţele de status, adică întâlnirea cu alţi profesionişti, care pretind şi ei, ca şi tine, că sunt buni în domeniul lor. Este etapa smeririi, adică a dezvoltării capacităţii de a descoperi în profesionistul de lângă tine un om de seamă, o valoare, un om de însemnătate şi deci un prilej de exprimare a deferenţei şi respectului fără de care nu se poate constitui speranţa că cei din preajma ta sunt oamenii binefacerii. Etapa aceasta te pregăteşte în faţa primejdiei de a aluneca în păcatul trufiei ori în braţele mortale ale deznădăjduirii care-ţi şopteşte şoapte de moarte, de tipul: "Nu te mai osteni, nu merită, în jurul tău sunt numai nulităţi; eşti singurul capabil etc., etc.", gânduri viclene ale deşertăciunii diavoleşti. A patra etapă este aceea a primului examen creator prin care îţi faci intrarea deplină, matură în societate, adică devii om social deplin şi examenul acesta se referă la sinergia profesiunii tale cu vocaţia ta de soţ/soţie, adică de coautor al unei opere majore a vieţii tale, familia. Este etapa creatoare propriu-zisă, sau etapa bucuriei. Cel ce n-a atins podeul acesta de lumină s-a ratat. Aceasta este deplina împlinire a unui profesionist, oricare ar fi profesiunea lui. În procesul construirii unei cariere, cât contează profesionalismul şi cât cântăreşte capacitatea individului de a relaţiona cu cei din jur, de a-şi păstra faţa umană? Orice profesiune şi deci orice mediu profesional se zidesc pe un fundament comunitar. Va fi puternic profesionistul care are o familie puternică, armonioasă, bine închegată. Un sociolog american, Putnam, într-o lucrare a sa, deplânge societatea americană pentru fractura dintre fundamentul comunitar şi mediul profesional. Pentru a desemna importanţa relaţiilor şi deci a vieţii comune în profesiunea ta, el propune un concept, cel de capital social. Este un gen de bogăţie pe care o profesiune o poate ignora desigur, dar cu efecte negative. Când lucrezi, de pildă, într-o bancă, poţi nutri iluzia că banca aceea e totul pentru profesiunea ta şi că restul, comunitatea familiei tale, a bisericii tale, a neamului tău, nu are nici o relevanţă. Vei proceda ca unul cu un capital social scăzut, deci ca unul dintre săracii sufleteşti ai planetei. "Mici de zile, mari de patimi", ne spune marele poet. Aşa sunt cei ce se dezinteresează de substratul comunitar al vieţii în cadrul profesiunii lor. Printre calităţile omului contemporan, "aranjat" în viaţă, se numără şi o carieră solidă. De când acest apetit necontrolat al românilor pentru profesie, în detrimentul familiei? De unde ştiţi că este un "apetit al românilor", fiindcă vă exprimaţi ca şi cum ar fi doar al românilor, un fel de defect etnic. Ştiu ce vreţi să spuneţi în explicitarea formulării dumneavoastră. Din nefericire, există o şcoală a unei stranii autoculpabilizări etno-spirituale româneşti pentru toate relele pământului. Acest model de gândire, cultivat într-o parte a jurnalisticii româneşti, nu este creştinesc. Pentru orice metehne eşti îndreptăţit să te învinovăţeşti individual, nu colectiv, ca şi cum ai fi exponentul neamului. E bine să ne amintim pericopa evanghelică a femeii lapidate adusă de pârâşii ei în faţa Mântuitorului. Răspunsul lui Dumnezeu e cunoscut şi morala acelei întâmplări ne ajută în chestiunea pe care o discutăm aici. "Şi mustraţi fiind de cuget…" Acei evrei au fost renovaţi de îndată ce au îndreptat piatra criticii înspre cugetul lor, deodată smerit, adică spre păcatele lor. Aşadar, un atare "apetit nu este doar la români". El este, de fapt, un fenomen general pentru epoca modernă, iar la omul postmodern păcatul acesta are o şi mai aprigă relevanţă. Un atare apetit pentru profesie în detrimentul familiei dezvăluie un fenomen mai adânc, de pierdere a unităţii sufleteşti şi deci a dimensiunii personaliste la omul modern. Desfăşurarea epocii moderne a adus un moment în care pentru o femeie a devenit catastrofal să nu se realizeze în profesie, nu însă alarmant să nu se realizeze în familie, ca soţie şi ca mamă. Putem spune că din acel moment începe apetitul de care vorbiţi, care atestă un aşa de teribil dezechilibru sufletesc. Lucrul acesta a fost sever arătat în bine cunoscuta dramă ibseniană, "Nora". Nora lui Ibsen este aceea care portretizează această maladie a omului postmodern. Lucrul acesta este încă mai alarmant pentru bărbatul care nici măcar nu se simte chemat spre această mare creaţie a capodoperei socio-spirituale numită familie. Tot Ibsen a diagnosticat primul maladia aceasta pe latura ei masculină, în drama "Stâlpii societăţii". Bietul bărbat care se simte stâlpul societăţii când nu este în stare să fie stâlp al propriei sale familii! Ce frumos spunea doamna preoteasă Galeriu: "Vai de bărbatul care n-a stat la adăpostul unei femei", a singurei femei capabile să ofere un asemenea adăpost: soţia. Care sunt implicaţiile acestui dezechilibru (profesie vs familie) în plan social, cu referire la femei? Primul efect este o tragică bifurcaţie dintre rolurile comunitare şi cele profesionale, dintre rolul instrumental, de tipar masculin, şi cel expresiv, de tipar feminin, cum ar spune Parsons. Cele două roluri trebuie să stea sub legea sinergiei, când, în realitate, ele sunt fracturate şi aceasta este una dintre laturile dramatice ale vieţii moderne. Numai oamenii de vocaţie ştiu să rezolve această bifurcaţie, adică să readucă termenii bifurcaţiei la armonie. Pe acelaşi fond apare o a doua bifurcaţie, aceea dintre sexualitate şi eros sau iubire, iluzia că poţi dobândi satisfacţii pe calea unui nomadism sexual, cu sintagma lui Denis de Rougement, în locul unei vieţi aşezate, zidite pe armonia celor doi termeni. Procentul mare de adulterism şi divorţialitate arată ce efect poate avea o atare separaţie. Ideea eronată că o relaţie episodică cu o parteneră din spaţiul profesiei ar fi mai mult decât o relaţie de iubire întregitoare şi unică în exclusivitatea deplinătăţii ei, care este relaţia conjugală, ne arată una dintre rătăcirile celor care, prin separarea celor două componente, îşi mediocrizează sufletul. Inutilitatea post-factum a succesului De ce se zbat oamenii pentru carieră? Zbuciumul acesta este rezultatul unui tip de civilizaţie care mizează enorm pe valorile instrumentale, pe mijloace şi foarte puţin pe valorile sufleteşti, expresive, feminine. Este o civilizaţie marcată totuşi de un tip special de sărăcie şi neputinţe, de sărăcia şi neputinţele sufletului. Aceasta a fost o vreme contracarată de repetatele redescoperiri, resurecţii ale valorilor comunitare. Galbraith, marele economist american, vorbeşte de rolul extraordinar al femeii ca soţie şi stăpână a casei sale în America anilor '70 ai veacului abia apus. Rolul lor a salvat America de la o criză severă atunci. Zbuciumul omului de carieră este desigur şi efectul insuficientului corporatism din societăţile postmoderne, ceea ce lasă profesionistul în voia hazardului şi la discreţia dictatorială a pieţei abstracte a forţei de muncă. Lipsa de sensibilitate a guvernelor nu este compensată prin grija corporaţiei pentru profesionist şi atunci el trebuie să se descurce de unul singur. Care sunt trăsăturile omului de carieră? Ar trebui să fie profesionalismul în primul rând. Atunci când afirmăm că un om a făcut carieră într-un domeniu spunem, de fapt, că el a reuşit probabil prin capacităţi şi priceperi speciale, prin talentul său să facă mai mult decât alţii. Ideea omului de carieră are în acest caz un sens pozitiv: este omul care a reuşit prin capacităţile lui profesionale şi nu prin apartenenţa la un grup oligarhic, ori prin vreo protecţie specială, ori prin orice altceva decât capacităţile proprii. Omul de carieră este imaginea optimistă asupra puterii profesiunilor, imagine promovată de doctrina neoliberală. În realitate, noţiunea aceasta are şi ceva mitic în ea, fiindcă nutreşte încredere totală în succesul capacităţilor pe piaţa muncii, lăsând într-un con de umbră, obliterând, deci, fapte care deconspiră minciuna acestei idei, ascunzând adică faptul că de foarte multe ori succesul nu este rodul carierei, deci al capacităţilor, ci al unor factori extraprofesionali, cum ar fi, de pildă, faptul că eşti în clientela unui partid ori fiul sau fiica cuiva anume etc. Care este marea nefericire a omului de succes? Singurătatea. Adică o anume inutilitate post-factum a succesului. Ce înţeles are de pildă succesul inventatorului facebook-ului faţă cu decizia lui pe deplin liberă ca, în ciuda miliardelor de dolari dobândite prin efectul invenţiei sale, să trăiască după un model ascetic, optând pentru o locuinţă în chirie în locul unui palat pe care ar putea oricând să-l aibă, opţiune chioară a mai tuturor oamenilor de succes de la noi. "Darul de a fi fost următorul vocaţiei proprii" Daţi-ne câteva exemple de personalităţi care au făcut carieră. Un exemplu tocmai vi l-am dat, altul este al celui ce-a creat imperiul Microsoftului. Un doctor care a reuşit să facă meserie este un doctor de carieră faţă cu unul care a trebuit să migreze spre alte domenii pentru a-şi câştiga banii coşului său de pâine zilnică. Sunt atâţia medici plecaţi în ţări occidentale care nu-şi pot urma profesia şi, deci, nu devin profesionişti de carieră, chiar dacă reuşesc până la urmă să-şi facă o carieră. Vă consideraţi un om de carieră? Mă consider un om de vocaţie şi pot spune lucrul acesta cu argumentul anilor din urma mea. Altfel ar suna a trufie. Am descoperit însă că viaţa mea a fost binecuvântată de Bunul Dumnezeu cu darul cel mare, darul de a fi fost următorul vocaţiei proprii (a celui ce-şi urmează vocaţia, chemarea) şi tocmai lucrul acesta m-a ajutat să depăşesc toate pragurile de până la cel de acum şi la cel final, marele prag, pe care trebuie să-l trecem cu toţii, primind darul cel mare de la Bunul Dumnezeu, darul celor de-a dreapta Sa. Vocaţia ar putea fi un semn dătător de speranţe în această privinţă, dar numai dacă vei fi sporit în cariera ta dragostea lui Dumnezeu pentru om, anunţată din timp pentru oricine, sub forma darurilor sale, ca pe comoara cea mai de preţ. Însă, de vom fi înmulţit ori ba talanţii, acest lucru îl vom afla numai la marea judecată. " Când carierele se rup de vocaţie este semn de mare primejdie pentru o societate. Vocaţia are în ea o putere teandrică: puterea omului de a răspunde chemării lui Dumnezeu adresată fiecăruia dintre noi prin darurile pe care Dumnezeu le sădeşte în fiecare fiinţă."

 sursa http://ziarullumina.ro/cariera-nu-inseamna-nimic-daca-nu-este-parte-a-unei-vocatii-18999.html

ti-ai castigat dreptul sa-ti traiesti vocatia?

Zilele astea am avut un mic soc, o constientizare.

Am auzit urmatoarea formulare:

Nu toata lumea si-a castigat dreptul de a simti si trai iubirea.

Prima mea reactie: E revoltator!

“Nu toata lumea si-a castigat dreptul sa simta iubirea”

WTF!

Nu suntem toti copiii creatorului?

Nu ne-am nascut cu iubirea in noi?

Nu avem toti suflet si iubire in el?

Nu e starea noastra naturala sa fim umani, iubitori, prieteni?

Ei bine, teapa.

Ideal, teoretic, utopic da, toti avem suflet, inima, sentimente, iubire.

Dar practic?

Cata suferinta exista in fiecare om, in fiecare relatie, familie, societate?

Stiu ca cei mai multi oameni iubesc sa vada cu ochii lor ca sa creada.

Arunca un ochi in jur.

Incepand cu propriul tau suflet, cu gandurile, emotiile tale.

Cum iti explici ca niste fiinte atat de minunate cu potential atat de mare, sufera atat de mult si crapa cu potentialul in ei?

Ceva nu se potriveste.

Avem iubire teoretic, dar practic, suferim enorm.

Fiind prins de aceste ganduri, am avut un moment de AHA!

Totul a capatat sens perfect.

Comoara noastra interioara o accesam in etape.

Primesti atat cat poti duce si matematica inteligentei universale este uimitor de precisa.

Imagineaza-ti un fagure cu miere de albine.

Mai exact, unul din cei 4 faguri e o replica foarte fidela a sufletuliu uman. 

Fiecare celula din fagure, este un dar al comorii tale interioare.

Si pe masura ce iti faci temele, lectiile de viata, munca interioara, primesti acces la mai mult din fagure.

Fagurele este tot al tau. Nu expira, nu ti-l ia nimeni, DAR, exact ca la scoala, inveti, traiesti, experimentezi, esuezi, reiei, si apoi dai un test.

Pici testul, repeti lectiile, dai din nou test.

Suferintele si tiparele de suferinta ce se repeta ne spun ca nu am trecut corigenta si trebuie sa mai invatam.

Si cand ai trecut testul: VICTORIE

Nu primesti note, nu te compari, nu esti in competitie.

Pur si simplu, viata ta se imbogateste cu inca o parte din comoara ta interioara.

Si totusi, cum se face ca desi toti avem fagurele asta in noi, comoara asta, totusi suntem atat de retardati in a accesa si folosi bogatia asta uriasa?

Ei bine, ai auzit probabil ca exista analfabeti.

Faptul ca sunt echipati cu tot ce e nevoie sa invete sa scrie si sa citeasca, nu inseamna ca asta se va si intampla.

E nevoie de conditii si sisteme.

Profesor - manual - caiet de exercitii.

Pregateste-te sa pici in cur!

Si cu iubirea e la fel!

Te nasti cu ea in tine? Absolut.

Dar asta nu inseamna ca o vei manifesta concret si practic in viata.

E ca si cu scrisul.

E nevoie de profesor - manual - exercitii.

Ai putea spune ca atunci cand te nasti, familia e profesorul si scoala de iubire.

Hai fii sceptic, cauta dovezile concrete.

Este oare familia profesor - iti da manualul si te pune sa exersezi iubirea pana cand stii sa o folosesti?

Faptul ca te ai nascut cu iubirea in tine e fix pix. Analfabetismul emotional si spiritual e crancen.

Ai putea spune ca ai invatat in familie.

Sunt unele familii care reusesc, dar inca mult prea putine.

In familia mea nu am invatat iubirea decat intr-o masura foarte foarte mica.

Am 37 de ani si m-am intors la clasa intai a iubirii.

Sunt la lectia iubire de sine.

Si am avut la corigente de te doare mintea.

Ok.

Mergem mai departe?

Hai sa vorbim despre dreptul de a-ti trai vocatia asa cum am vorbit despre dreptul de a-ti trai iubirea si dreptul sa scrii si sa citesti.

Toate drepturile si accesul gradat la comoara noastra interioara se castiga iar profesorii - manualele - exerciile amplifica mult viteza de invatare si probabil calitatea abilitatilor pe care le dezvolti.

Din experienta mea, vocatia este munca facuta cu iubire.

Daca Vocatie = Munca + Iubire, ca sa rezolvam ecuatia e nevoie sa definim munca si iubirea.

Daca urmam firul super simplu si logic, privind suferinta oamenilor si constatand ca multi oameni, as spune majoritatea, sunt cam corigenti la lectia iubirii traita practic in viata de zi cu zi, as indrazni sa spun ca :

Dreptul de a-ti trai vocatia trece prima oara prin lectia iubirii.

• Iubirea pentru ce faci
• Iubirea pentru cei carora vrei sa le daruiesti ceea ce stii sa faci
• Iubirea pentru tine
• Iubirea pentru procesul de invatare
• Iubirea pentru lectiile invatate
• iubirea pentru greselile si esecurile ce te formeaza

Vreau sa evit incidentul de la articolul trecut cand am scris 15 pagini de word.

Nu ne grabim niciunde si vreau sa fie o placere sa ma citesti.

Am sa dezvolt in partea a treia a acestei serii concret si specific care-s componentele necesare ca sa iti descoperi si traiesti vocatia.

Exista trei episoade in aceasta serie:

Acesta este primul: Ti-ai castigat dreptul sa-ti traiesti vocatia?

Al doilea: Studiu de caz - Vocatia Oxanei Novacovici - 7 ani de experimentare

Al treilea: Vocatia, munca si iubirea - solutia pe care o astepti de o viata

Sambata vine episodul 2 :)

Ti-am starnit putin curiozitatea?

Mi-ar placea sa -mi scrii doua randuri macar intr-un reply.

Vreau sa stiu daca simti ceva legat de ce ai citit, nu doar daca ai citit niste teorie rece pe care o uiti in 5 minute.

Vreau sa ma imbunatatesc si sa fac din ceea ce scriu o experienta superba pentru tine, asa cum e si pentru mine atunci cand scriu.

Ma ajuti?

Nu prea am sanse fara tine.

Pera Novacovici

sursa http://www.personalitatealfa.com/blog/vocatie-ti-ai-castigat-dreptul-sa-ti-traiesti-vocatia/ 

Vocatia

Vocatia Oxanei - studiu de caz - ep.1

7 ani a durat sa pot scrie acest material.

7 ani in care nu a fost clar nici pentru Oxana si nici pentru mine cum putem sa definim simplu si concret vocatia Oxanei Novacovici.

Ce stiam sigur e ca ii place ce face desi au fost multe suferinte pe drum. Dar nu puteam sa definim simplu.

Pentru ca la Oxana nimic nu poate fi simplu si filozofic. Pentru ea un lucru e nevoie sa fie complex, concret si specific pana in cel mai mic amanunt.

La mine, definitia de azi care se poate schimba in viitor este ca “am ca misiune sa facilitez vindecarea prin puterea cuvantului”

E un pic mai rafinata azi decat acum 2-3 ani cand era” ” vocatia mea este ca prin psihologie, scris, antreprenoriat sa ajut, incurajez, educ si contribui cu valoare in societate”

Iar acum 12 ani, era simplista: :” vocatia mea este psihologia”.

Despre vocatia mea am scris mult, si m-am si repetat cam mult.

Hai sa vedem un alt studiu de caz nou -nout prin a carui exemplu spre sa iti poti clarifica si tu un pic mai bine care este, care poate fi sau ce devine vocatia ta.

Am impartit acest material in doua episoade pentru ca e lung chiar si in sistemul meu de referinta :).

Vocatia Oxanei Novacovici.

Cu ajutorul acestui studiu de caz, cred si sper ca voi aduce o contributie noua, proaspata la intelegerea a ce este, cum se descopera si cum se traieste vocatia.

Incepem?

“Ar fi fost imposibil să unesc aceste puncte din viaţa mea înainte. Doar uitându-te în urma poţi uni punctele.

Aşadar, trebuie să ai încredere că, într-un fel, punctele se vor uni la un moment dat. Trebuie să crezi în ceva: intuiţie, destin, viaţă, karma, orice. Abordarea asta nu m-a dezamăgit niciodată şi a făcut toată diferenţa în viaţa mea.” - Steve Jobs

Punctele mari din viata Oxanei aparent fara legatura sunt urmatoarele, din perspectiva sotului si a omului ce ii este cel mai aproape in viata de zi cu zi.

In continuare vei vedea clar si practic cum se potrivesc lectiile din primul episod din aceasta serie> Pentru a beneficia maxim de acest articol, recomand cu caldura citirea primului: Articol 1

Punctele separate din viata Oxanei:

M-am consultat cu Oxana sa verific daca putem spune ca acestea sunt punctele mari din harta ultimilor 7 ani. Sigur sunt multe mici dar nu e atat de relevant pentru studiul nostru sa intram extrem de adanc in amanunte.

Mai jos enumar si descriu un pic fiecare punct si apoi incercam o magie :)

Sa unim toate punctele ce probabil la prima vedere par diferite, unele chiar foarte departe unele de altele.
 

• Machiaj
• Relatii
• Vindecare rani si traume
• Feminitate si masculinitate
• Antreprenoriat
• Exprimare de sine
• Iubire de sine
• Sport, alimentatie
• Fizic, mental, sufletesc ( munca interioara)
• Salt pe o treapta de constiinta
• Spiritualitate
• Ecologie
• Sexualitate

1. Machiaj

In 2009 Oxana Bocancea, studenta in Chisinau la o facultate tehnica, tehnologii de retea, il citea pe Pera Novacovici si a descoperit un PDF in care era un exercitiu de vocatie.

Facand exercitul, realizeaza ca facultatea tehnica unde era nu are nicio legatura cu adevaratele ei pasiuni: muzica si machiajele.

In 2010 vara pleaca in SUA cu programul Work and Travel iar in a doua calatorie, are cu ea cartea Personalitate Alfa - descopera comoara ascunsa din tine si cele 3 audiobook-uri bonus.

Avem si marturie: Oxana 2010, aveti in premiera placerea :) vezi video si da-i sunetul la maxim ca se aude din cauza tehnologiei invechite a anului respectiv.  :)

i se pare mie sau incerca sa fie seducatoare? :)

In aceasta a doua plecare a ei, scopul era clar. Sa stranga cat mai multi bani pentru a schimba macazul spre ceea ce simtea ca e acum o chemare clara: make-up.

Si-a luat 3 job-uri, dormea 4 ore pe noapte in medie in cele 2 luni si jumatate de muncit dar a reusit sa stranga o suma care ii asigura cel putin un an de libertate financiara.

Asta a fost una din povestile ce au cantarit decisiv in decizia mea de a o aduce pe Oxana alaturi de mine cu orice pret: reieseau harnicie si etica de munca, alaturi de pasiune si curaj de a urma chemarea sufletului chiar daca este destul de neclara inca.

2. Relatie de cuplu si casnicie

O poveste destul de detaliata aici, acum pe scurt.

Eu burlac, simt eu ceva legat de moldoveanca asta ( ca am invatat sa -mi ascult intuitia) si o tot vrajesc sa imi faca o vizita.

De Pasti in 2011, dupa vreo 2 luni de vrajeala, Oxana vine. Ii promit o experienta misto.

Dupa ce o iau de la aeroport, eu, mare creator de experiente, decid ca cea mai buna strategie e sa o fac sa se simta ca si cand e deja intr-o relatie :)

O duc la Starbucks la un Tazzo Chai di Latte si apoi la Auchan sa cumparam ingredientele pentru un bors moldovenesc adevarat promis.

Dupa 3 zile din cele 10 petrecute impreuna, ma uit la ea cum musca dintr-un ardei asa cum muscam eu inainte din kebab si leg niste puncte, dar nu in 7 ani ci in 3 zile.

Asa functioneaza intuitia deci sa o tratezi cu maxim respect si grija:

• Harnica tare
• Se educa si citeste
• Bunaciune fizic
• Sport serios si alimentatie aproape vegana
• Ambitioasa
• Focoasa

Asta-i partenera pentru mine.

Ii zic la masa in bucatarie, la 72 de ore dupa ce n-am vazut pentru prima oara in viata:

” Vreau sa te muti in Timisoara. Esti partenera ideala pentru mine.Vreau sa dam o sansa unei relatii pentru ca am invatat sa-mi ascult intuitia si acum ea URLA!”

“HAHA, asta e dus cu pluta, lasa ca-i trece cheful de aventura” - am aflat dupa doi ani de zile ca a fost singurul ei gand la propunerea mea.

Dupa inca doua luni de vrajeala marca ” Pera Novacovici” Oxana e cu 2 geamantane si 3 ghivece cu flori in Timisoara.

Geamantanele erau grele.

Ma refer la bagajele de traume sufletesti despre care habar nu aveam.

3. Vindecare rani si traume

La 6 luni de zile de la venirea Oxanei, tot ce credeam eu in imaginatia si proiectiile mele despre aceasta minunata si perfecta jumatate s-a facut praf si pulbere.

Oxana era tot ce am crezut de la inceput, doar ca asta e partea luminoasa si cam cat vezi in 10 zile cand esti indragostit lulea.

Ce era mai adanc in amandoi erau rani, traume, demoni care au asteptat momentul propice sa iasa. Iar relatia de cuplu este mediul in care cele mai adanci si intunecate mizerii iubesc sa iasa afara.

Nu eram eu vreun mare psiholog dar am pus rapid mana pe carte pentru ca lucrurile erau nasoale.

Principii uriase care au salvat corabia:

• Sunt responsabil 100% de ceea ce gandesc si simt si daca sufar am o rana ce se cere identificata si vindecata
• Relatia este in primul rand dezvoltare personala si evolutie, si apoi satisfacere reciproca de nevoi iar pentru iubire, mai tii minte? Trebuie sa iti castigi dreptul
• Dreptul la iubire l-am primit picatura cu picatura cu fiecare conflict inteles si rezolvat, cu fiecare tipar inconstient identificat si lucrat, cu fiecare carte citita, cu fiecare experienta traita, cu fiecare mic sau mare bogatie interiora descoperita si folosita.
• Singura regula: construim regulile noastre experimentand si decizand impreuna daca ne place asta sau nu. Regulile altora la gunoi.

Cateva rani si traume puternice lucrate si vindecate total sau partial:

• Rana mea de abandon si respingere
• Rana ei de devalorizare
• Complexe de inferioritate la amandoi datorita saraciei
• Gelozia mea ce o credeam vindecata total
• Imaginea noastra de sine proasta ( de la rana de devalorizare)
• Lipsa iubirii de sine
• Nesiguranta mea fantastic de mare nascuta in anii cei mai timpurii ai copilariei si care s-a ascuns cel mai adanc doar ca sa explodeze in cel mai neasteptat moment
• Recuperarea sanatoasa a energiei ei feminine si a energiei mele masculine
• Prejudecati de tot felul
• Rana ei de umilire si vinovatie
• Mentalul ei super puternic dar si agitat ce producea stres si panica
• Emotiile mele lipsite de autocontrol si pline de impulsivitate

Si muuuulte altele.  

4. Feminitate si masculinitate

Asta e important sa il reiau separat.

Cativa ani de zile, Oxana incepandu-si afacerea, avand ambitie si motivatia de a reusi pe plan material ( partial motivata de complexul saraciei din copilarie) muncea 14 ore pe zi constant.

Ai vrut fata harnica, muncitoare. Ia de-aici. Ai grija ce-ti doresti, nu?

Workoholism combinat clar cu placere si pasiune pentru domeniu.

Doar ca din 14 ore, 4 erau placere si pasiune, 10 erau management, antreprenoriat, tabele excel.

Iti trebuie coaie si testosteron ca sa deschizi afaceri in mai multe tari, sa schimbi peisajul make-up -ului in zona de Vest a tarii, sa ai 15 angajati, 3 sedii doar in Timisoara.

Ca sa fie distractiv, de parca nu avea destule pe cap, Oxana a inceput sa primeasca tot mai des remarci ca ii cam lipseste feminitatea.

Si cum atragem exact ce suntem, realitatea a fost ca Oxana cea masculina a atras un fatalau empatic, emotiv si sensibil ca o femeie la menstruatie. Adica pe mine. Dar a vazut potentialul!!! :))

Bine, astea-s talentele stelare pentru un psiholog dar sa-ti zic de ce eram un fatalau.

Desi poate suprinzator, sexul a fost intotdeauna de calitate, ma gandesc ca eram foarte atrasi tocmai ca eram pe invers.

Desi categoric eu am stat deasupra mult mai des.

Cand am picat examenul de masculinitate?

Cand am inceput sa o “ cert” si eu pe Oxana ca e prea workoholica si nefeminina de parca nu erau destui toti ceilalti sfatuitori.

Pai ce sa faca ea daca sta cu o primadona in loc de barbat in casa?

Eu o ardeam cu jocuri pe calculator, ii luam bani din sertar ca business-ul ei bubuia ( macar atat) si ziceam:” asta inseamna sa fii barbat. Sa ai pula si sa meriti tot restul pe tava de la femeia care crede in potentialul de care chiar in acest moment esti mai departe ca oricand., . Ce smecher sunt.”

Doamneeee ce fatalau am fost.

Noroc ca-s istet si-mi place cartea.

Pun mana pe bibilia masculinitatii, “Calea barbatului superior’ ajutat si de un sut in cur de la prietenul meu mai intelept Marius Simion.

Si ce sa vezi acolo?

• Energia feminina nu infloreste decat cand se simte in siguranta alaturi de energia masculina
• Femeile cresc prin laude si complimente, nu critici si competitie ca barbatii.
• Vrei o Femeie care radiaza, infloreste, fii stapan pe intreaga ta lume interioara ca barbat
• Barbatul e ancorat ca o stanca in maturitatea lui, femeia e valul de emotie -uneori bland, alteori tsunami

Asa ca inapoi la munca, SA-MI CASTIG DREPTUL sa am o femeie in toata splendoarea ei.

Pas cu pas am inceput sa scot atribute masculine din mine, calitati pe care saracul meu tata ce ne-a parasit cand aveam 9 ani nu a stiut sa mi le arate si nu avea cum in cei 30 de ani de alcoolism.

A trebuit sa invat sa fiu barbat cum a trebuit sa invat orice ( si sunt in plin proces si azi).

Construind PUZZLE-uri.

Asa am invatat psihologie, afaceri, relatii, vocatie, sanatate: luand cate o piesa odata si spargandu-mi capul.

“Unde dracu se potriveste si asta?”

De la o fata careia ii cadeau smocuri de par din cap de la stres in primul an de relatie, careia ii era rusine sa se arate in public, sa vorbeasca, daca nu facea ceva perfect era distrusa total, avea teama de judecata, vinovatie si greseala, dar mai ales avea oroare de orice inseamna EXPRIMAREA DE SINE ( pentru ca asta inseamna vulnerabilitate deci ciritica, imperfectiune, rusine, esec, vinovatie), un control mental aproape total al emotiilor,  Oxana a devenit asta:

Eu am ramas tot fatalau.

5. Antreprenoriat

Cativa ani am avut cumva impresia ca antreprenoriatul asta in viata Oxanei e dusmanul meu numarul 1.

Plecari dese prin tara si strainatate ale Oxanei,. ( de la weekenduri sau cate o zi, la perioade de 4 si chiar 5 saptamani)

Permanent stres, frica si panica legata de :

• Facturi catre furnizori
• Salarii echipa
• Micromanagement la orice cacat misca
• Dificultati MARI de RELATIONARE cu echipa, gestionare deficitare a tensiunilor si conflictelor, vinovatie pentru orice rahat de porumbel ce nu a picat perfect pe trotuar
• Mental HYPER analizator, ce ducea la anxietate, stres, furie.

Cand cineva nu isi acorda pentru el o ora pe zi, sa faca o baie aromata, sa primeasca un masaj,   o imbratisare, cand totul e pe fuga, telefonul lipit de mana si ureche, laptopul in cealalta mana, facturi in alta mana, pensula de machiaj in alta, greutatile de la sala in celalalte doua, nici un handjob nu mai e loc sa primesti.

SI eu ma uit ca vaca si zic :” PULA MEA, am vrut o femeie cu vocatie. Asa am scris eu in carte ca arata si se traieste vocatia? Trebuie sa o rescriu!”

Nu, nu asta am zis in carte. Am verificat.

Am zis ca munca din vocatie e joaca. E stare de flux, implinire, fericire, armonie. Te hraneste, insanatoseste si iti amplifica potentialul.

Ce vedeam eu in antreprenoriatul facut de Oxana la acele momente era corvoada. Munca de Sisif.

Si bonus, daca tot nu prea avem o relatie normala decat atuncvi cand strigam ca fatalaul :” VREAU AFECTIUNEEEEEE”, macar aveam bani, nu?

NU!

Agoniseala ei de 3 ani de cand era in Timisoara s-a dus intr-o alta afacere care a dat faliment.

Si futut si cu banii luati. Cred ca fazele asteau au inspirat aceste vorbe intelepte.

In cazul meu eram nefutut si cu banii luati.

Iar eu fatalau, cu “Calea barbatului superior” nedeschisa cam de mult, o certam in loc sa o iubesc:

“De ce faci afaceri daca tot nu strangi bani? Relatie nu, bani nu, stres da, placere si timp pentru noi nu.

Cand TRAIM SI NOI UN PIC?

Cand avem bani?

Dupa astia 3 ani in care am avut bani sa facem orice si n-am facut nimic, am vaga senzatie ca banii sunt in josul listei de probleme ale noastre in acest moment.

Au mai trecut 4 de atunci.

Oxana cu invataturile muncite, cu lectiile invatate, cu examenele date, a reusit in timp ce si-a scos feminitatea monumentala din ea la suprafata, zi dupa zi, a dus si afacerea cu machiaje la un nivel care ma cam face un bun majordom in viata ei.

Mai fac un mic dejun, mai un masaj la picioare, mai primesc cate un” iubi fa-mi un ceai si am sa ma simt asaaaaa iubitaaaaaa.”

Vestile bune?

Se poate face business super tare cu multa energie feminina.

Iar un business facut cu energie feminina aduce grija, comunitate, comunicare, ajutorare.

In special pentru unul din marii beneficiari: EU

Ce fac eu pe langa scris si psihologie acum ca Oxana a inflorit?

6. Exprimarea de sine

Dupa vreo 3 ani de antreprenoriat salbatic pe energie masculina, competitiva si capitalista, Oxana castiga dreptul sa schimbe felul in care traieste si lucreaza.

Si ca parte din procesul de inflorire a feminitatii, vine si Exprimarea de Sine.

De ce e asta importanta in ecuatie?

Pai da-mi voi e sa iti explic din pozitia celui ai prost shaman din lume:

In fata gatului pe mijlocul lui este chakra 5 din 7 care reprezinta - Comunicarea, înţelepciunea, vorbirea, expresivitatea, planificarea, organizarea, atenţia, vindecarea – acestea sunt responsabilităţile acestei chakre, prin care se manifestă: bucuria, resentimentele, frustrarea, senzaţia de bine, capacitatea de comunicare, claraudiţia.

Daca ai o chakra blocata sau incetinita din cauza blocarii fluxuliu de energie, apar dupa un timp simptomele fizice in zona respectiva.

Oxana mea - puroi in gat constant. Cronic.

De unde stim ca -s legate? Ca e observabil prin bunul simt si ne place sa si citim: http://3d-reiki.blogspot.ro/2012/04/terapii-spirituale-chakra-5.html

Asadar, Oxana incepe revolutia.

Lectii de canto, dans, pictura, schimbat garderoba, schimbat freza.

Video-uri pe social media fara nicio frica de judecata sau greseala, fara panica perfectionistului, cantat profesionist in studio, body painting, expresivitate emotionala.

Tot tacamul.

Si da, expresivitate si in pat. 

Ma trezesc la un moment dat in casa, aproape peste noapte, cu o aratare roscata cu parul scurt care canta prin casa, danseaza, picteaza, iubeste, simte, traieste.

“HEI, CINE ESTI?” - imi vine sa strig intrebarea.

Dar tac.

Fac o cruce, Dumnezeu sa o odiheasca in pace pe  Oxana. Intind mana sa facem cunostinta. 

"Bine ai venit, Oxana. Eu sunt Pera, si pana sa te intalnesc am fost un vaduv ce nu mai credea in iubire. "

7. Iubirea de sine

Asta-i grea si nu e gata la niciunul din noi.

Vezi tu, trauma aia mare, rana din sufletul de copil pe care mintea o si interpreteaza cum stie ea la varste mici cand totul e despre tine, totul e vina ta, e una din cele mai grele munci in viata de om.

O trauma in suflet, lasa o gaura neagra ce absoarbe tot ce vine din afara: iubire, grija, incurajari, respect, admiratie, ajutor, bucurie, sens.

E un sac fara fund.

De aceea a si durat ani de zile sa rezolv chestii aparent banale pentru altii.

Marea munca ce ni s-a cerut ambilor a fost sa ne vindecm sufletele dar ce trebuie vindecat ni se va arata doar in momentele de criza in cuplu, cand se reactiveaza ranile cele mai adanci din noi.

Cu ani in urma, Oxana cu corpul ei superb, se uita in oglinda si discursul ei era acelasi:” Vaaai, ce grasa sunt. Am vergeturi. Am celulita.”

“Ai 24 de ani si esti PERFECTA nesimtito. NU ai pic de bun simt si empatie? Unii dintre noi chiar suntem grasi. Cum ne simtim cand tu arati asa si iti dai 10 biciuri pe spate zilnic?”

Azi, e exact invers?

“Vaaaai, ce bunaciune sunt.”

Da ma, esti .

Nu e din narcisism.

E din realism, recunostiinta si apreciere pentru propriul corp si propria fiinta.

Cat timp nu -i cobori pe altii sau nu te complexezi comparandu-te, e esential sa vorbesti frumos cu tine. Cum altfel?

Sa iti placa propriul corp inseamna acceptarea a ceea ce e azi, respect pentru toate deciziile care te-au adus la forma de azi, iertarea ca ai facut ce ai putut cu ce ai avut si daca nu e suficient, maine incerci din nou sa faci un pic mai bine.

Papa corect, somn bun, sport regulat si apoi laude in oglinda.

Asta-i planul.

Imaginea de sine corporala este doar un aspect al iubirii de sine

Sa fii bland cu tine, tolerant, rabdator, sa te accepti, sa iti acorzi timp, placeri, relaxare, sa -ti PESE de tine mult, de starea ta interioara, cam asa incepe iubirea de sine.

Si iubirea de sine, mai stii acum mult timp ce am zis?

SE CASTIGA.

Se castiga atunci cand astupi gauri negre dupa gauri negre din sufletul tau, dupa ce deblochezi energiile prin eliminarea “pietrelor” de pe suflet.

Adica prin vindecarea sufleteasca, psihica, emotionala, mentala, spirituala.

Si cu fiecare mic pas interior, mai pui o piesa de puzzle la ce e iubirea. Si probabil imaginea completa o au putini pana la sfarsitul vietii de om.

Si bonus: nu poti sa iubesti pe altcineva mai mult decat te iubesti pe tine.

Nu ma crezi?

Cand Oxana lucra 14 ore pe zi, nicio ora nu si-o acorda ei pentru relaxare, placeri, timp liber.

Si eu evident ca o certam si ii ceream sa IMI DEA MIE ore in cuplu.

Intr- o zi mi-am dat o palma peste cap si am zis :” Vai, ce bou sunt”.

Credeai ca zic ca-s fatalau.

Ba, surpriza. Pe masura ce trecem prin puncte, nu doar Oxana se transforma.

“Nu ii poti cere unui om ceea ce el nu isi acorda siesi. Daca ar considera cateva ore rupte de la munca valoroase pentru ea, ar stii ca sunt si pentru mine. Altfel, aceeasi duma :” e pierdere de timp, am treaba”.

SI PAC, nu mai cer niciodata ceva de la cineva care nu -si stie sau poate acorda siesi acel lucru.

Si cand vine vorba de iubire, ceilalti te iubesc atat cat se iubesc pe sine. Daca ar stii mai mult, ar face-o SI PENTRU EI.

Dar ei atat stiu.

Aici ma opresc pe azi.

Nu te la sa astepti mult, maine la pranz urmeaza partea a doua si sper sa intelegi de ce toate aceste lucruri care aparent nu au legatura intre ele odata ce intelegi care le e locul, ele iti arata in toata splendoarea cum arata vocatia unui om.

Continuarea maine in ep. 2

Pana atunci mi-ar placea sa imi enumeri care sunt punctele importante ale vietii tale de pana acum si sa vedem daca maine cand unim punctele importante ale vietii tale si vedem cum arata azi vocatia Oxanei reusim sa unesti si punctele tale intr-o singura imagine. 

8. Odihna, mancare si sport

Primul efect al muncii de recuperare a iubirii de sine si vindecarea de rani si traume sufletesti, se vede in grija cu care incepem sa ne gandim la sanatatea noastra.

Hai sa fim mai atenti ce mancam. Hai sa ne culcam mai repede si sa ne trezim mai devreme. Sportul e esential pentru echilibrul hormonal si pentru cum ne simtim, cum aratam.

Asta e primul pas aparent mic, dar cheie pentru ca de aici incolo, se intampla intr-un timp mai scurt, lucruri foarte mari.

Cumva, cu fiecare “borna” constientizata, inteleasa si integrata ca transformare in viata noastra de zi cu zi, primim dreptul la mai mult, mai repede.

9. Munca interioara.

Sanatatea si starea fizica se imbunatateste, relatia infloreste, incepe sa apara un echilibru si la munca, dar dupa toti anii, toate invatamintele, toate lectiile, esecurile au lasat urme subtile sau evidente.

Amandoi ne lovim un pic cu capul de un tavan.

In continuare, desi afacerile ambilor sunt mult mai complexe si au crescut in fiecare an din cei 7, provocarile sunt pe masura.

Eu sunt varza la management si gestionat de bani, Oxana inca are dificultati in relationarea cu echipa, colaboratorii.

Ea m-ar putea ajuta pe mine, dar nu se baga. Eu o puteam ajuta pe ea, dar nu ma bagam .

In aer plutea o senzatie

”Inca nu v-ati castigat dreptul asta. Munciti la voi ca fundatia relatiei inca nu e indestructibila. De abia cand relatia e beton, puteti sa trecei la alte constructii in care sa aveti responsabilitatea muncii cu alte suflete.”

O vad pe Oxana ca sufera. Ar vrea sa se faca inteleasa mai bine. Sa asculte si sa inteleaga la randul ei mai bine. In continuare ii sunt apasate butoanele de vinovatie si isi asuma responsabilitati care chiar nu sunt in puterea ei de control.

Parca poarta pe umeri soarta intregii omeniri.

Stresul inca e prezent. Caderile de sistem imunitar si ele. Bateriile noastre golite inca duc la certuri.

Parca am muncit atat de mult si progresele sunt mici cel putin la capitolul ” stare interioara:”

Si eu sunt putoare asa ca ii spun Oxanei: ”E timpul sa incepem foarte serios munca interioara. Timp petrecut in introspectie, discutii profunde, autocunoastere cat mai amanuntita. Stiu ca n-am nici timp, iar munca interioara e practica totala, nu teorie. Dar fara asta, aici ramanem blocati, ingropati de ruinele a ce odata erau mandria noastra: AFACERILE.”

Dupa cateva luni de framantari, mi se intampla ceva.

Au trecut 12 ani de zile in care am bagat in mine multa teorie si am trait cateva experiente profunde.

Am vorbit oamenilor doar din experiente personale: vocatie, relatii, bani, dependente, slabit, vindecare.

Au trecut 12 ani dar simt foarte tare si foarte repede, ca acum e timpul ca eu sa mor, asa cum vechea Oxana a murit ca sa se nasca noua Oxana feminina, si Pera acesta trebuie sa treaca in nefiinta pentru ca cel nou sa se poata naste.

Dar mi-e frica.

Mi-e greu.

Trec 4 luni de zile crunte, cum nu am trait niciodata in viata mea.

Atat de greu e procesul incat ii dau numele de “purgatoriul sufletesc”.

Ma izolez in casa, citesc si vizionez tot ce pot ca sa descopar raspunsul la intrebarea ” Ce mi se intampla?”

Dupa 4 luni, ma culc intr-o noapte acelasi Pera, si ma trezesc alt Pera.

A durat 4 luni si se numeste ”trecerea la urmatorul nivel de constiinta”.

Ni se intampla tuturor, de obicei in cicluri de 7 pana la 10 ani.

Pentru a incepe cu adevarat partea practica si munca interioara fara de care amandoi am acceptat ca nu mai putem inainta, Pera psihologul model vechi nu avea uneltele necesare pentru a face munca interioara la nivelul de profunzime care ni se cerea.

Astfel, Pera psihologul ambitios ce dorea sa schimbe lumea a murit si s-a nascut Pera - cel mai prost shaman din lume.

DAR SHAMAN.

Am sa dezvolt altadata, dar cateva trasaturi ale shamanului sunt :

• Traieste experiential totul pe pielea lui si apoi povesteste cum a fost. Experientele altor oameni sunt doar alte perspective si ele pot semana ca tipar sau nu. Nu exista reteta comuna pentru doi oameni.
• Primeste dreptul sa lucreze cu constiinta lui proprie si sa faciliteze altora acest gen de experiente
• Este vindecator prin definitie, cu tehnologii extrem de puternice care comparate cu multe aspecte ” moderne” sunt la mii de ani lumina mai avansate.

E cumva acelasi lucru ca si pana acum doar ca acum ochii deschisi vad totul altfel.

Si psihologul si shamanul vindeca, doar ca psihologul stie multa teorie si cand vrea sa ajute omul sa-si patrunda in suflet, incep obstacolele.

Shamanul faciliteaza direct intalnirea omului cu propriul suflet si trairea propriului adevar interior. Munca de integrare a adevarului e la fel ca orice alta munca de dezvoltare personala insa avantajul e ca nu mai exista niciun dubiu legat de DIRECTIA in care sa investim eforturile.  

Am trecut prin chinurile facerii 4 luni pentru ca si Pera si Oxana precum si relatia lor aveau nevoie de alte unelte noi pentru munca interioara, multe din ele accesibile doar shamanului.

Psihologul are de muncit pana cand PRIMESTE DREPTUL sa poarte mantaua de shaman-vindecator, lucrator cu sufletul si constiinta. Si nu exista facultati sau diplome pentru asta niciunde pe pamant.

Examenul si diploma aici iti sunt date de intregul Univers ce devine o singura fiinta care poarta multe nume. Unul din nume este ”noul tau profesor”.

10. Salt pe o treapta e constiinta

In ziua in care s-a terminat procesul de 4 luni al renasterii, m-am trezit pentru prima oara zambind, relaxat si senin.

Am mers la Oxana, am zambit un pic stanjenit si i-am spus cu o siguranta care m -a speriat si pe mine:

“Azi s-a incheiat procesul meu. Stiu ce s-a intamplat, stiu care a fost rostul chinurilor, stiu exact ce am de facut vreo 7-10 ani de acum, un nou ciclu. Chestia e ca amandoi suntem pregatiti dar eu am primit primul acces la o noua treapta de constiinta si mi-e clar ca dupa mine, primul om care e scris sa ma urmeze esti tu.

M-ai format 7 ani.

Am devenit alaturi de tine un barbat mai matur, am minimalizat viciile si dependentele, am devenit mai harnic, organizat si productiv, afacerile au crescut, ai avut rabdare infinita cu toate procesele mele, demonii mei si figurile mele de fatalau.

Pentru asta, multumesc.

Desi stiu ca nu suporti sa ti se spuna ce sa faci, vreau sa iti spun ca vad doar doua optiuni desi nu sunt adeptul variantelor extreme, alb sau negru.

Ce se va intampla in perioada imediat urmatoare este ca ori accepti mana intinsa si cu o incredere oarba in mine faci un salt alaturi de mine pe treapta asta de constiinta, ori vei ajunge in pragul nebuniei si disperarii la cat iti voi vorbi obsesiv de o lume, o misiune si o viziune cu totul noua. Va trebui sa ma parasesti pentru ca efectiv te voi dispera.“

Un ciclu de 7 ani de relatie se incheiase.

Am trecut testele, provocarile, am invatat lectiile deloc usoare si deloc putine.

Pera cel vechi nu mai exista si acum pentru ca relatia sa poata sa traiasca o noua etapa, era nevoie si de noua Oxana.

Am intampinat o anumita rezistenta, mentalul Oxanei si scepticismul ei inteligent lucrau.

Insa acum dinamica era schimbata.

Oxana era un pic mai femeie, Pera era un pic mai barbat.

Energia masculina da directia, siguranta si protecta iar cea feminina grija, iubirea si inspiratia.

Iar Oxana si-a urmat barbatul in necunoscut, infruntand frica de schimbare si de moarte pentru promisiunea unei aventuri cum nici in cea mai indrazneata imaginatie nu am putut sa vedem.

A durat cateva luni sa o pot ghida pe Oxana spre locul din care urma sa ne reincepem calatoria impreuna.

Ea a fost si primul meu studiu de caz, primul client al celui mai prost shaman din lume.

In ultimii doi ani am simtit ca m-am indepartat de forta misiunii si vocatiei mele. Cu fiecare luna ma pierdeam si coboram in intuneric nestiind ca defapt e preludiul unei transformari profunde.

Durerea mea mare era ca in ochii iubitei mele nu mai vedeam admiratia, veneratia, fericirea sa-si vada barbatul mergand hotarat inainte, stiind exact ce vrea si cum o sa obtina.

Devenisem mediocru, nemaistiind care mi-e locul, cum sa ma deblochez.

In ultimele luni inainte de transformare i-am reprosat direct:” Tocmai tu nu mai crezi in mine, dintre toti oamenii.”

I-am vazut privirea si a durut ca o sageata drept in inima.  Era o mutra a lehamite”.

Iar replica a fost :” Ce tot vrei de la mine? Nu mai fii asa NEEDY”

Ultimul lucru care ma asteptam era sa apar needy in fata femeii care stiam ca si in acest moment ma iubeste enorm.

Acum, cand ambitiile“cel mai bun psiholog din lume” au fost inlocuite cu constiinta “celui mai prost shaman din lume”, aveam o certitudine.

Oxana in foarte scurt timp va avea din nou scantei in ochi cand isi priveste barbatul.

11. Spiritualitate

Direct la suflet.

Asta era una din abilitatile mele noi dobandite.

Cu o precizie de care habar nu aveam ca sunt capabil, am inceput sa primesc ” darurile” pe care le-am castigat odata cu accesul pe o treapta noua de constiinta.

Si astfel am constatat ca nesiguranta de sine a psihologului Pera a fost inlocuita cu o incredere absoluta in misiunea celui mai prost shaman din lume.

ERA FANTASTIC.

Un alt atribut al shamanului e ca atunci cand apare boala in comunitate, el nu se adreseaza doar bolii si bolnavilor ci priveste intreg ecosistemul si se intreaba ” unde s-a produs dezechilibrul?’

In comunitatea intregii planete acum era limpede.

Boala planetei si a societatii este ego-ul masculin si competitivitatea lui distructiva, consumerismul salbatic, capitalismul razboinic.

Dezechilibrul ce duce la suferinta intregii planete e evident.

Energia masculina face afaceri si starneste competitivitatea intre barbati. Pentru achizitionarea de putere, faima si femei, intreaga omenire a fost pusa pe un drum autodistructiv: comparatia, devalorizarea, competitia.

Toate fara suflet, axate pe acumulari materiale.

Si pentru ca jocul se cheama ” cine are mai multe obiecte castiga”, lumea a devenit un MALL gigantic.

Mall-ul iti promite starea de bine, atractivitate fizica, haine ce atrag atentia, mancare sa-ti linistesti starile interioare, distractie ca sa DISTRAGA atentia de la ce conteaza cu adevarat.

Si toate astea la pachet cu ” alearga, alearga si nu te opri. Golul interior nu -l analiza prea mult, mai cumpara ceva si sigur il vei umple. Hai cu cardul. Baga PIN-ul. E bine? La revedere, va asteptam pentru doza urmatoare”

Trecusera 10 ani de cand citisem super cartea Christinei Grof - ” Setea de intregire”. Eram de acord cu absolut tot: golul interior nu se umple cu nimic din exterior.

Dar desi stiam asta mental nu gasisem inca nimic care sa aline macar temporar golul, nici nu se punea problema sa vindece,  fara sa apelez la dependentele mele.

Si intr-o zi, ma gandesc ca si cadou primit la acest nivel de constiinta, am trait impreuna o experienta in dormitorul nostru.

Am trait pentru prima  oara in “stare pura de prezenta”

Eram in stare de flux total, timpul isi pierduse semnificatia, iar zidurile perceptiei noastre au impins intregaa realitate la marginile Universului.

In acest spatiu vast, eram doar noi doi.

7 ani ne-a luat, si toate de mai sus, ca sa NE CASTIGAM DREPTUL sa ne intalnim cu adevarat.

In orele ce au urmat, ne-am privit cum rareori am facut-o pana atunci.

Ne-am sarutat, am dansat, ne-am multumit pentru tot, ne-am facut declaratii de iubire cu zecile. Am inteles situatii, blocaje, probleme si rezolvari. Nu mai erau grijile zilei de maine pentru ca maine era la un capat indepartat al universului.  

Nu mai erau resentimentele si durerile de ieri, pentru ca ieri era la marginea opusa a Universului.

Eram doar noi, in prezent, acolo unde este toata bogatia si unde a fost intotdeauna.

Sub nasul nostru.

Am cautat sa astup golul interior fugind inspre exterior. Fugind de mine, de ce s-ar putea sa descoper daca ramai cu mine. Alergand sa castig concursul, sa inving dusmanul, sa iau trofeul.

Si nimic.

In acea seara, in timp ce pentru prima oara golurile noastre interioare se umplea si vindecau cu CONEXIUNE reala umana autentica, simultan cu starea noastra de extaz si-a facut loc si constientizarea cauzei suferintei crunte de pe planeta.

Oamenii vor distruge tot daca nu traiesc la randul lor experienta conexiunii umane.

Gabor Mate, specialist pe dependente spune ca opusul dependentei nu este abstinenta ci conexiunea.

Habar nu am avut ce vrea sa zica.

Si nu as fi inteles oricum pana nu am TRAIT si SIMTIT.

In starea de prezenta, nu am mai vrut sa ma grabesc niciunde. Eram conectat si ma hraneam, si in acelasi timp energia curgea in aceeasi masura spre Oxana iar amandoi eram conectati cu o forta pe care acum o simteam in toata maretia ei.

Creatorul nostru sarbatorea acest moment impreuna cu noi.

Parca spunea:

“ Bucurati-va. Stim toti cum a fost drumul pana aici. Ati reusit. Acum e rasplata inainte de a porni din nou la drum.”

Eram uimiti, bucurosi, smeriti, recunoscatori.

Asta era cadoul nostru de data asta nu doar pentru Oxana, nu doar pentru mine ci si pentru a treia fiinta din poveste, relatia noastra. Pe care in seara aia am botezat-o: Aurora.

Relatia noastra si-a castigat dreptul sa primeasca un nume.

12. Ecologie.

Mai dpua puncte apoi unim tot in definirea vocatiei :)

La pachet cu urcatul unei trepte in constiinta in Oxana s-au activat evident noi energii si daruri, accesibile dupa munca prin care cumva ai trecut si tu ajutat de pagiile de mai sus.

Oxana a reluat in forta o tema care se tot repeta in viata ei dar foarte subtil: poluarea, gunoiaele, deseurile, plasticul, accidentele ecologice, distrugerea planetei.

De data asta insa, forta mesajului ce iesea din ea era exploziva si vulcanica.

Pe langa visuri noaptea, intr-o zi a avut o viziune socanta si de speriat in acuratetea descrierii.

“Se facea ca in departare pe cer un stol urias de pasari zbura in cercuri si aproape ca intuneca partea aia de cer. La o apropiere mai mare, scena devenea mai ciudata iar la o apropiere suficienta, stolul de pasari era defapt altceva:

Erau pungi de plastic ridicate de vanturi.

Era o lume apocaliptica, in care pe varful unui urias munte de gunoi ce vorbea despre socieatea consumerista, era un barbat invingator.

Castigase competitia.

Ajunsese primul in varf.

Era mandru, superior, arogant.

Apoi, privind in jur, barbatul se trezi ca dintr-o betie.

“ Ai castigat”, i-a spus o voce.

“Ai ajuns in varful muntelui de nimic, alergand in drumul tau spre nicaieri.”

“Ai castigat concursul. Doar ca pretul e singuratatea pana la moarte, cu sufletul torturat si flamand de conexiune insa cu cine?

Cu propiul suflet? - el nu mai exista

Cu alti oameni? - ei nu mai sunt

Cu natura ? - e distrusa de mult

Cu Dumnezeu? - i-ai distrus creatia si casa copiilor sai

Cum te simti acum ca ai castigat? A meritat?

Si apoi, intreaga scena se incheie cu inceputul apocalipsei.

Doi copii fara nicio grija, intr-o zi de vara, inocenti, naivi….aruncand o punga de plastic pe jos fara sa mai existe nici macar un om lucid, constient si treaz pentru a-i educa si a le spune de ce acest mic gest necorectat este inceputul sfarsitului si va duce la sfarsitul omului pe pamant.

13. Sexualitatea

Alt cadou urias si aici ma opresc, a fost gasirea unei sexualitati in cuplu care ne-a facut a doua zi sa ne uitam buimaci unul la altul si sa ne intrebam:’ Ce s-a intamplat  aseara?”

In starea de prezenta, conectati si hraniti sufleteste in cele mai intime colturi ale sufletelor noastre, sexul a fost ultimul act al experientei.

Inainte de asta eu as fi dat nota maxima sexului cu Oxana pentru ca era grozav. Ce nu stiam eu ca eram inconstinent era ca eu faceam sexul pentru deconectare si detensionare. Cumva compulsiv, la fel ca toate viciile mele.

Urmaream descarcarea, nu conectarea.

Si acum, magar mare, ma trezesc dupa 7 ani de relatie ca defapt ce am facut noi nu se putea numi “viata sexuala” decat la un nivel amatoresc. Cele mai misto partide de sex erau in excursii sau bauti din club cand cumva ne era mintea mai relaxata si putem sa ne apropiem de o stare mai apropiata de ceea ce se cheama stare de prezenta.

De data asta insa, eu nu am mai fugit niciunde. Nici spre pasarica, nici spre penetrare. Stiam amandoi ca urmeaza si asta dar profitam de momentele magice de conexiune si prezenta.

Cand intr-un sfarsit ne-am aliniat energiile si am inceput sexul porpriuzis, nu se mai termina si niciunul nu voia sa se termine. Sexul nu se termina, ca Oxana a avut record :)

Ei bine, nu au fost niciodata conditiile aliniate pana in acel moment.

Ca sa nu transform articolul asta intr-un film porno explicit, ma opresc aici dar e important sa intelegi ca sunt multe lucruri pe care inca nu le cunoaste, despre propriul corp, creier si suflet.

Insa trezirea omenirii a inceput si cu fiecare om trezit, viitorul nostru pe Pamant primeste o sansa in plus.  

Vocatia la un nou nivel de constiinta - premiul dupa 7 ani

Timp de 7 ani, totul parea rasfirat, greu de gestionat si punea presiune si stres maxim pe corpurile, creierele si sufletele noastre.

Sresul asta se resimtea in tot.

Acum, in sfarsit, toate punctele urmau sa se uneasca.

Daca ar fi sa definesc prin ochii mei misiunea si viziunea Oxanei as spune asa.

Vocatia Oxanei Novacovici

- dupa 7 ani de lectii de machiaj, urmatorul nivel de constiinta al ei incarca cu foarte mult sens intreaga ei munca de pana acum

- era o vreme cand o intrebam obsesiv care e misiunea si viziunea ei in afaceri si cat de improtant e pentru echipa ei si pentru clienti sa defineasca clar asta si ea se enerva pe mine urland:” NU STIU INCA”.

- unul din cadourile pentru munca interioara si accesarea unei noi trepte in constiinta este o misiunea si o viziune mult mai clara

- misiunea Oxanei Novacovici a fost tot timpul accesarea energiei feminine care e suprimata de 12.000 de ani

- dorinta ei de a salva planeta care s-a ccentuat exact in lunile astea isi are raspunsul tot aici: planeta e distrusa de businessul capitalist facut cu energie masculina, competitia, agresivitatea, alergarea dupa profit cu pretul distrugerii vietii pe pamant.

- salvarea vine cand aducem in afacere si energia feminina care pe langa capitalism aduce GRIJA

- grija fata de echipa, fata de clienti inseamna atentia la nevoile profunde umane. Inseamna conexiune reala cu toti oamenii care ajung in contact cu munca si persoanele implicate in afacere.

Oxana are ca misiune si vocatie sa salveze lumea de poluare si distrugere aducand energia feminina in toata forta ei la suprafata

Sa revenim practic la business-ul Oxanei.

- lectii de machiaj la urmatorul nivel de constiinta, inseamna pe langa beauty, machiaj, estetica si frumusete grija pentru sufletul femeii, energia feminina,

- pe langa frumusete fizica, sport, alimentatie, machiaje, par, unghii businessul la urmatorul nivel incorporeaza educatie pentru femei, relatii de cuplu sanatoase, imbracaminte, setarea de trenduri noi, redefinirea frumusetii  amplificand nu doar puterea atractiei fizice feminine, dar si feminitatea, sex appeal-ul, femeia ca muza, mobilizarea energiei masculine pentru ca ea sa devina cooperanta , prietenie intre barbati si nu competitie tampita distructiva.

Daca ar fi sa recomand un prim pas simplu ar fi sa creezi un audiobook pe care sa il dai tuturor celor cu care intri in contact prin afacerea ta.

In el poti spune despre 7 ani de lectii de machiaj si cum a aparut pe langa asta dorinta de a salva planeta de poluarae care e adusa de consumerismul si a business-ului competitiv pe energie masculina, profit cu orice pret, pierderea sufletului din orice activitate umana.

Lectii de machiaj si oricum se va mai numi afacerea ta are ca viziune si misiune sa faca din energia feminina o FORTA de schimbare in bine a lumii, ca femeile trebuie si pot sa faca afaceri cu energie feminina iar valoarea numarul 1 a businessului facut cu energie femina este GRIJA pentru oameni, clienti, planeta, mediu, relatii sanatoase, nu toxice

Steve jobs zicea ca dupa un timp vei vedea ca nimic nu a fost intamplator si ca se unesc punctele ce parea separate si ai imaginea de ansamblu, In cazul Oxanei, punctele aparent fara legatura care s-au unit au fost: 

- business

- machiaj

- frumusete

- customer care

- feminitate

- sexualitae

- relatii

- imbracaminte

- arta

- exprimare de sine

- dans

- pictat

- cantat

- scris

Astea si altele, sunt acum UN SINGUR LUCRU: Vocatia Oxanei Novacovici

Pentru a-ti trai si descoperi vocatia nu trebuie sa faci nimic decat sa abordezi cu curaj provocarile de azi. Actioneaza, deschide inima, esueaza. invata. Repeta.

Tu ai vocatie chiar acum doar ca nu ai imaginea completa.

Orice faci azi te duce spre clarificarea vocatiei tale.

A durat 7 ani de munca asidua pe ideea de vocatie, de multe ori aparent fara sens, lectii chinuri, stres, panica, boala.

Dupa 7 ani, a primit DREPTUL de a trai complet si profund vocatia si TOTUL sa fie imbogatit cu sens.

Cea mai multa munca a fost pe iubire, vindecare, dragostea pentru proces, munca interioara.

Acum s-au unit punctele si toate au devenit o singura imagine:

Vocatia Oxanei Novacovici.

Pfff.

Nu stiu cum pica tot ce ti-am scris aici.

Imi dai un reply asa la cald?

Pana nu ma pune Oxana sa sterg articolul :)))

Concluzie

Cand suferi nu inseamna ca esti pe drum gresit ci ca face parte din plan. Continua mai repede ca sa ajungi la imaginea de ansamblu.

Ai observat vreodata cat de bine functioneaza busola din sufletul tau? Ea are un NORD spre care indica permanent.

Hai sa facem un scurt exercitiu de imaginatie.

Spre ce esti atras permanent, fie ca stii sau nu?

As indrazni sa presupun ca te atrag locurile, oamenii, activitatile care simti ca iti vindeca, hranesc, incarca intreaga fiinta sufletesc, mental, fizic.

De exemplu, persoanele dragi, hobby-urile, lucuri in natura, petreceri cu oameni faini pentru tine, carti, muzica sau filme ce te fac sa uiti trecerea timpului.

Cu siguranta ai simtit diferenta intre acest gen de locuri, activitati si oameni si restul, care simti ca te golsesc de energie, obosesc si imbolnavesc, te streseaza si agita.

Daca ar fi sa dam un nume care sa inglobeze acest NORD spre care indica sufletul nostru, am putea sa-i spune CONEXIUNE.

Asta cauta sufletul.

Tot ceea ce permite sufletului sa se deschida si sa primeasca vindecarea, hrana si incarcarea de are nevoie pentru a creste, invata si evolua se intampla prin CONECTARE.

Tot ce raneste sufletul, ceea ce il goleste si inchide se intampla prin DECONECTARE.

Miracolul conectarii insa devine o arta, stiinta si o normalitate uitata.

Pentru ca compensa durerea uriasa a sufletului care nu mai stie la ce si cum sa se conecteze, durerea deconectarii trebuie anesteziata.

Si aici sunt sigur ca stii exact cum:

- droguri

- mancare

- alcool

- sex compulsiv

- fuga si agitatia mentala

- evadarea din prezent

- incapacitatea de a fi bine in propriul corp tensionat si stresat permanent, chiar si in somn.

- pierderea a ore intregi in navigarea fara scop si sens pen internet

- cheltuielile compulsive si risipa

- si sute de alte substante si comportamente cu care ne otravim doar pentru cateva clipe in care durerea devine surda doar ca sa revina cu intensitate tot mai mare.

sursa http://www.personalitatealfa.com/blog/vocatia-descopera-ti-vocatia-unind-punctele-razlete-din-viata-ta/ 

Si pentru ca alinarea temporara este totusi mai buna decat durerea permanenta, in scurt timp medicamentele alese de noi pentru a ne automedica, devin dependente ce ne otravesc, imbolnavesc si de-a dreptul omoara, lent sau rapid.

Sufletul tau iti cere sa iti reamintesti ca toata suferinta ta care azi este a lumii, vine din lipsa de conexiune.

-consumerism

- dependente

- boli cronice

- boli autoimune

- cancer

- suferinte in relatii

- violenta

Toate astea sunt boli ale omului si ale intregii planete.
Asa cum omul are cancer si boala in corp, azi omenirea ca specie are cancer si boala.

Suntem bolnavi si murim si in durerea noastra tragem intreaga planeta dupa noi.

Si nu stim ce facem, pentru ca daca om om pentru o clipa ar vedea cu ochii, ar intelege cu mintea si ar simti cu sufletul dechis macar pentru o fractiune durerea uriasa a fiecarui lucru viu de pe planeta, ar fi doborat instantaneu de greutatea poverii la pamant de unde nu s-ar mai ridica multa vreme si nu s-ar putea opri din plans zile si nopti la rand, nu ar mai simti foame si sete si si-ar dori sa moara pe loc.

Dar dupa ce s-ar ridica, pentru nu se moare asa usor, fiecare clipa ar fi traita doar cu dorinta nestavilita de a se reconecta cu propriul suflet, cu ceilalti oamenii, cu natura si cu creatorul.

Nu e deloc greu sa incepi si tu chiar acum.

Cauta sa te conectezi.

Ce iti hraneste sufletul, mintea si corpul in mod sanatos si autenntic fara sa devina o dependenta ce te imbolnaveste si distruge?

Pune la test afirmatiile de mai sus.

Fa azi sau maine ceva ce te hraneste la nivel profund. Ceva ce iti place, ce are sens pentru tine, fara a fi nevoie sa dovedesti cuiva ceva.

Fa-o doar pentru tine si sufletul tau.

Si vezi cum te simti.

Ai vrea sa traiesti asta pentru totdeauna?

Daca ai putea, te-ai mai intoarce la altceva?

Mi-ar placea mult sa imi scrii cateva randuri.

De miercuri vreau sa deschid pentru 3 zile portile cursului nostru de vocatie care va fi imbogatit cu un nou sens.

Ne auzim cu o oferta super buna pentru a te sprijini in procesul tau de descoperire si traire a vocatiei.