Roluri și măști în construcția identității sociale
1. Învățarea timpurie a rolurilor sociale
Asumarea rolurilor începe din
copilărie, odată cu primele interacțiuni semnificative cu mediul familial.
Copilul învață rapid ce comportamente sunt acceptate sau sancționate și își
ajustează conduita în funcție de așteptările parentale. Astfel, se conturează
rolul de copil „ascultător” sau „neascultător”, rol care nu reflectă o esență a
persoanei, ci o poziționare relațională față de autoritate. Acest tip de
adaptare constituie fundamentul viitoarelor roluri sociale.
2. Rolurile instituționalizate și socializarea secundară
Procesul de socializare continuă
în cadrul instituțiilor educaționale și sociale. Rolul de elev, urmat de cel de
adolescent și ulterior de adult, este strict reglementat de norme și așteptări
sociale. În relația cu statul, individul devine cetățean; în relația cu
instituția religioasă, enoriaș; în raport cu autoritățile, subiect al legii.
Aceste roluri sunt profund interiorizate și funcționează adesea automat, fără a
fi conștientizate sau problematizate.
3. Rolurile profesionale și identitatea funcțională
Odată cu integrarea în câmpul
muncii, individul își asumă roluri profesionale specifice: profesor, inginer,
avocat, medic. Acestora li se adaugă rolurile derivate din funcție sau poziție
ierarhică, precum manager, director, secretar, procuror sau polițist. În multe
cazuri, rolul profesional depășește cadrul funcțional și ajunge să modeleze
identitatea personală, limbajul, atitudinile și relațiile interpersonale,
favorizând confuzia dintre persoană și funcția ocupată.
4. Dinamica rolurilor în spațiul familial
În cadrul familiei, rolurile sunt
mult mai fluide și supuse unor transformări constante. Relația de cuplu
presupune roluri de bărbat și femeie, respectiv de soț și soție, însă acestea
pot aluneca, adesea inconștient, în roluri parentale sau chiar regresive,
precum tată–fiică sau mamă–fiu. Lipsa conștientizării acestor schimbări de rol
poate genera disfuncționalități relaționale și confuzii afective semnificative.
5. Manifestările externe ale măștii sociale
Un indicator relevant al asumării
rolurilor îl constituie modificările de ordin verbal și paraverbal. Schimbarea
vocii, a tonului, a ritmului vorbirii sau a registrului lingvistic în funcție
de interlocutor reflectă adaptarea rapidă la un rol social specific. Aceste
ajustări nu sunt, în sine, problematice, ci evidențiază gradul de interiorizare
a măștii sociale și capacitatea individului de a răspunde contextelor variate.
6. Conștiința rolului ca criteriu al sănătății identitare
Problema fundamentală nu constă
în existența sau multiplicarea rolurilor sociale, ci în inconștiența cu care
acestea sunt jucate. Rolurile sunt inerente vieții sociale și
indispensabile funcționării acesteia. Riscul apare atunci când individul nu mai
distinge între rol și sine, ajungând să se identifice complet cu masca.
Conștiința rolului jucat reprezintă elementul central care face diferența între
adaptare funcțională și pierderea autenticității personale.
Drd. Cristina
Rusu-Marian
23.01.2026



